- Mototolule! strigă la mine șarpele de cauciuc. Nu vezi cum ai pierdut douăzeci și patru de ore de când stai în fața unui pahar cu vin și nici nu l-ai început, ce mama dracului mai aștepți?
- Ia mai du-te în aia a mătii, îi zic eu, adică du-te acolo de unde te-am scos ieri, din colacul acela de cuvinte cauciucate.Beau un gât din paharul cu vin și după ce îmi fac curaj îi spun șarpelui de cauciuc:
- Ascultă, bă, eu ți-am dat viață, vezi că tot eu te reduc la tăcere. Și mai du-te dracului de belea, de când ai prins viață umbli printre oameni și îi prefaci cu bună știință în bucăți de cauciuc, ei, proștii, nici nu știu cât sunt de caraghioși când cred în intangibilitatea lor atunci când folosesc vocabularul tău de cauciuc.
Mă întorc la paharul meu cu vin, mai sorb o înghițitură, și încep să mă gândesc cum poate fi în lumea șerpilor de cauciuc. Ce tâmpenie! Mai beau o înghițitură de vin și apoi scuip cu plăcere.