De ce oare ne-am născut?
Din trup și suflet de om
Din ce,de ce și cum
A vrut odinioară cineva
Să ne fi născut
Mereu sperând
Mereu visând
Și nu trăind.

Mereu cineva,
Mereu acel ceva,
Va fi oricum,
Cândva tratat
Ca o pasăre
Ce zboară cu lacrimi în priviri,
Cu șoapte-n scrise-n gând,
Mereu fiind
Ca om de rând,
Ca om matur,
De-neclintit,
De-neînvins.

Sperând mereu
Speranța vine
Și vine ca o frunză,
Ca un strop de rouă,
Cum bate-n geam mereu ceva,
O pasăre,o ființă,
Ce va mereu,
Un mic,un mic lăcaș,
Un mic din lumea vastă,
Din lumea neînțeleasă,
Mereu visând ceva.

Acel ceva
Oare ar fi
Ce?
O lume plină de-nceputuri
O lume plină de neînțelegeri
O lume ce cuvântă
Ori
O lume ce-nțelege...ceva,
Ceva ce nicicând nu va fi
Nicicând nu va aparține
Nimănui
Sperând,visând,mereu ceva.