tu un mers prin mine
precum trecerea lucrurilor eu
arcuinda formă a mâinilor
în albastru akedia

*

mersul lui prin el însuși: pentru că drumul lui îi este
suficient sieși. ca un dumnezeu firesc
atunci când șuieră nordul
scoica tăinuindă a nopții

*

închide gândul între ochi și pleoapă: ce vezi
roșu de azalee pântecele. de acolo adun
seva tăcerilor străvezii
ca un acoperământ în iubire

*

el spune: dușmanii mei sunt nevrozele mele
mă înlocuiesc în trecerea mea pe lângă dumnezeu
și atunci: de ce aș mai ține întunericul în buzunare
și cu ce aș mai cumpăra încă un răsărit sau pe unul charon

*

ea spune: de aceea tac pietrele
pentru că în ventriculi curge o liniște verde
iar oasele s-au adunat într-un singur ghem
de la care începem noi cu toate numele noastre

*

ce culegi de pe tine: o scamă a spațiului
de sus rădăcina celorlalți de jos dumnezeul lor violet
din față talpa lor de cer din spate
sângele cercului

*

ce începe de la degetele tale:
un echinocțiu al semnelor o foaie albă
dictando în locul fișei de lumini
și ce se termină