storc din sămânța ploii ceva
ca un zid moale ce se clădește în mine
am de apărat esența
am de păstrat lumea în conserva de piatră

nu te las să ghicești ce e dincolo
dar nici nu-ți iau libertatea să crezi
că alegerea e la îndemâna oricui
ar vrea să o facă

de foarte mult timp
nu am scris așa
cu fracția gândului
ascunsă
în spaime

până la urmă am înțeles
că nu-i decât un joc
unul cu bile albe și negre
destul de simplu
de fapt

trofeul e această uimire