mă săruți, cotoare de fructe zac pe masa pe care-o privești fix
un copil, în capul meu se desfac butonii, în capul meu te dezbraci mecanic
și arzi ca un fitil, un sunet constant în timp ce merg
sap gropi în obrajii fierbinți și torn plumb, am tiparul tău
am un copil. nenorocitele de degete nu reușesc să îl ascundă

și eu pot să fac un copil, să-l sărut și să crească fără scâncete
să mâncăm mere împreună și să îmbătrânim într-o singură zi
să-l privesc și să-i spun: e ceva în tine care mă sperie, tinere
un fel de euforie care te va plictisi până la urmă. ești prea tare
metalul vârstei îți strânge corpul într-o putere ce mă face să cred
că femeile sunt bărbați peste care se pune un manșon iar lucrurile
făcute de ele par altfel, mai învăluite în mister, mai nevinovate

bărbații nu știu să se dezbrace, ai văzut, de asta femeile fac cel mai des
dansuri deocheate. oricum, mă vei trăda, mă vei lăsa beat la picioarele
femeilor goale, un bărbat în putere care se gândește cum să facă un copil