Merg pe stradă de mână cu zâmbetul meu,
Pe umeri îmi port, sidefată iubirea,
Am batiste brodate iar în portmoneu
Îmi ascund rușinată, căpruie privirea.

Dansez câteodată cu ploaia, în parcuri
Prin iarbă-amândouă desculțe pășim,
Avem cercei de clipe și-n pure semicercuri
Ascundem curcubeie ce numai noi le știm.

Prin păr furișându-se, vântul hoinar
Îmi împrăștie stele lucioase de rouă
Dar nu sunt poetă, nu prea am habar
Cum să nasc din cuvinte-o metaforă nouă.

Uneori mai încearcă o muză cochetă
Să scrie cu mâna-mi poeme pe flori,
Să-mi cearnă prin gene privirea discretă
Și visu-mi să-l scalde în mii de culori.

În nopțile-albastre am pleoape ușoare
Și-ncerc, cu tâmpla stângă proptită-n Carul mic,
Să trec hotarul Rimei, și-n cercuri călătoare
Un templu Poeziei, din versuri să-i ridic.



9 decembrie 2002