- Da, hai să facem dragoste!
am răspuns.

- Cum s-o facem,
mare, mică?

- S-o facem cât mai verde,
cât mai deasă
și cât mai
pe ascuns!

- Atunci dragostea trebuie să fie o pădure,
sărutul, vreun fruct strivit
buzele, tulpini retezate
lacrimile, bălți
palmele, bolți
eu, un ulm ciupit de păsări,
rostogolit
între doi sâni,

cu unul alăptezi o buturugă trăsnită de ură,
cu celălalt hrănești
tot ce răsare din tine,
tot ce
iubești.

- Nu, dragostea nu e nimic
din toate astea.

Dragostea nu a fost niciodată
până acum.