Îmi place să trăiesc condimentat
să savurez aroma fiecărei clipe
să simt dulceața viselor ce stau să se-nfiripe
sau vorbele de duh, cu gustul lor sărat
de parcă valul mării le-a scăldat
și acrișorul gândurilor crude, necoapte în cuvinte
ce-mi stăruie pe limbă și în minte.
Îmi place dragostea cu gustul viu
pe care-l știu dar nu pot să-l descriu
de la tulburător pân’ la sălciu
trecând prin toate gusturile-n curcubeu
- ambrozie din cupa unui zeu.
Îmi place pâinea, de-i făcută-n casă
și vinul bun, de-i pus cu drag pe masă.

De-o vreme însă simt doar gustu-amar
al zilelor trăite în zadar:
serviciu, casă, curățenie, probleme
printre probleme lacrima virtuții
din când în când soluții
ce-aduc cu ele iz provocator de viciu
serviciu
iar serviciu
iar serviciu

Hai, pune-mi, Doamne, sare și piper pe viață!
Ai grijă însă, nu prea mult deodată
să nu fac ulcer, că m-am dezobișnuit
și sufletul mi-e încă obosit.
Iar la desert, doar un compot de măr
dar pune-n loc de zahăr – adevăr!