refularea viselor,
mirare si sortarea cu grija a dorintelor
si sentimentelor mereu de sticla,
coruri de secunde scapate in graba
printre sinele de cale ferata,
forta venita din urma
si forta ce ma tragea sistematic inainte,
rupt in doua pentru a simula devenirea,
chipul tau,
un fel de singura si nesigura salvare,
munti de imagini raspanditi pe podele
in casa care ne-a hranit zborurile;
sunt aici,
mereu insetat de tine
si de estul rostului nostru firesc.