Aș vrea, dragă muză, să mă ajuți să fac
Poezia perfectă
Să demonstrez lumii întregi că se poate
Și să-mi demonstrez mie c-am avut dreptate
Fiecare vers să fie poem
Și-n fiecare cuvânt să găsești idealul suprem

Rima ei perfectă
Să se dea de-a dura prin gură
Și să n-aibă scăpare
Să n-aibă cum să sune prost
S-o citești pentru prima oară
Și să ți se pară c-o știai deja pe de rost

Mesajul ei sublim
Să-ți copleșească sufletul
De-atâta sentiment pur
Să nu-ți poți stăpâni icnetul
De-atâta fericire să-ți moară zâmbetul
Să râzi încontinuu fără oprire
Sau dacă ești întristat să plângi în neștire

Să nu existe „între”
Să nu existe mâhnire și bucurie
Ci doar extaz și agonie
Să fii extaziat că ai găsit
„Cea mai perfectă” poezie
Și nu ca acum mâhnit
C-ai dat doar peste un titlu
Și peste o dorință vie
Care-ar putea s-aducă în sufletul meu
Doar bucurie.