Somnul fara vise de-as putea sa il alung,
sa vindec toate bolile, in suflete sa ajung,
zborul de bucurii printre stele sa il invat,
sa pun liniste-n sirene si ordine-n dezmat,
sa caut iarasi rime clare intre anotimpuri,
curcubeele sa anime roadele pe campuri,
sa para iarna cea geroasa doar primavara,
sa simtim ca vine rasaritul dupa o seara,
pe toate razele de soare sa scrie fericire,
sa nu mai ingenunchem pentru ratacire,
atunci, eu ti-as spune intr-o zi frumoasa
-Te rog lasa glasul meu sa iti stea in casa.

Vorbele sa nu le tinem ingropate in nisip,
comorile abandonate sa nu fie un tertip,
ursitoarelor am sa le explic noul demers,
sa caute acordurile nascute dintr-un vers.

Timpul imi sopteste ca totul este trecator,
dar desi mai privesc biletul meu de calator,
nu pot sa cred ca n-am sa reusesc candva,
sa spun ca am incercat in viata mea ceva.