Un președinte sută de dolari
Un ursuleț de pluș
Drăguț de pus în ramă
Minte nu am
Și nici nu trebuie multă minte
Atuncea când arunc cohortele de îngeri
Să lupte pentru a mea plăcere
Să-ngroape sub deșerturi de iluzii
O limbă scoasă unei democrații absurde
Și Zeului meu încrâncenat
Mă iartă dar, tu Zeul meu penticostal
Tu Zeul meu , prea riguros
Atunci când vine vorba de păcate
Dar mult prea lax, atunci când să condamne
Pe cei ce s-au născut sub altă stea.
Tu Zeul meu, mă ierți frecvent
Eu, inocent adult din iederă și sânge
Un președinte coborât din bandă
ce asamblează veșnic nil cu Charlie Chaplin ca mecanic
eu
vag ticălos și vag băiat de treabă
Născut din Coca-Cola mondială
Și un aspirator „Devil Dust”
Hrânit la sânul Marii Conspirații
Și dus în brațe de către toți acei
Ce nu mai au curaj să-și vadă chipul.