Cerul era senin
Atunci când ea, modestă
Așa cum îi stă bine unei femei palestiniene
Asculta atentă, cum Coranul
Promite femeilor martir
Că vor deveni cele mai pure și mai frumoase forme de înger
La cel mai înalt nivel din Rai.

Cerul era senin
Atunci când ea, binevoitoare
A încercat centura cu explozibili
Dar, pentru că era prea micuță
Mult prea subțire
I-au pus explozibilul într-un rucsăcel ursuleț
Iar detonatorul pe coapsa dreaptă
Acolo unde-o sărutase odinioară
Un porumbel.

Cerul era senin
Când și-a făcut tradiționala poză
Cu bandana albă a martirilor
Sau a marilor ucigași.

Cerul era senin
Și vremea frumoasă
Atunci când ea, atentă
Împreună cu un camarad
Se plimbau căutând ținta, cât mai multă lume
Acolo unde să facă cât mai mult rău.

Cerul era senin
Și vremea caldă
Când s-a așezat la coadă, la autobuz
După cârdul de copii gălăgioși
Plecați cu învățătoarea să facă lecții în natură.

Apoi cerul a căzut în cioburi pe pământ.