agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2142 .



Vis în carouri
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Andia ]

2004-03-10  |     | 



Ce nepăsări sunt nepăsările
Și păsările ce păsări sunt,
Ce alb e gândul care nu mă doare
Și dragostea ce albă e,
Ce gând
Că mă îndrăgostesc mereu de tine,
De tine,
Omule visând




Mi-a venit ideea să mai dorm un pic, să mai visez ceva,
mi-am amintit
discutia dintre tine și
o cadână cu ochi căprui
și-am
amețit.

Astea sunt doar cuvinte, ca să-nțelegi,
firește atunci nu puteam să-mi dezlipesc urechile de pe zidul
din spatele căruia auzeam cum crește
un trandafir căruia i-ai dat
numele meu.

Ciudat este, mi s-a dat de înțeles de atâtea ori,
nu crește nimeni acolo,
nimeni nu poartă numele tău,
nimeni nu te-a strigat vreodată
pe nume.

Mă ocoleau -
mă strigau cu numele lor
sau pur și simplu
inventau
uitau că
într-un sens
singurul trandafir posibil creștea într-un loc
imposibil

care eram eu.

În sfârșit
mi-a venit ideea să dorm un pic, să mai visez ceva,
mi-am amintit
cum flirtai cu o cadână cu ochi căprui
și-am amețit.

Nimic special, gândindu-mă acum,
ochi căprui, un fleac,
dacă erau negri, sau albaștri, sau roșii
atunci să vezi,
pe când eu sunt un trandafir,
nespus de gol,
nespus de trist,
nespus și atât,
pentru că el mut,
nu vorbește,
doar noi îl auzim cum crește
în singurul loc imposibil

care sunt eu.

Dar iar am adormit și am visat un vis romantic cu motivul zburătorului,
un tablou care cădea,
Eminescu, Cezara -
făcea cumpărături în supermarket, din când în când ofta după
un evantai identic
cu cel de acasă, doar că în carouri
albastre.

Cezara, Cezara,
oftează și tu după un prinț, după un castel, după un ceva
mai consistent, mai durabil, nu te
moderniza,
rămâi acolo unde ești, e călduț, e bine, ai autorul tău, insula ta
etcaetera.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!