Ma patrund sageti de rapsodie,
adunate-n tril de ciocarlie,
revarsat prin lume, printre flori,
cu acord de simfonie si fiori.

Ochii plang pe panze pentru noi,
risipind culoarea din nevoi,
ce-s nascute din portrete mute,
revazute si de toti stiute.

Vad cuvinte-ntise peste lume,
rime intelepte, ce au nume,
intelese si de toti cantate,
in doinele ce nu pot fi uitate.

Spre infinit coloana ni-i s-a dat;
de pasarea maiastra am uitat;
avem in inimi farmecul divin
si ni s-a dat trezirea, din destin;
o rugaciune caut eu acum-
a implinirii-pe al nostru drum.