agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1823 .



Pădurea răpită
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [peruzele ]

2004-05-10  |     | 



Ca-ntr-o pînză de barcă rătăcită în larg
mi se juca-n poala rochiei vîntul;
veneam către tine - mîndru catarg -
sprintenă-n pasu-mi, dusă cu gîndul,
c-o droaie de frunze pe care cădea
ploaia măruntă, iar vîntul
în vîrtejuri de vorbe le răsucea
bezmetic, năvalnic, ca gîndul,
galbene, verzi, ruginii...
„Þi-e sufletul o pădure virgină”,
gîndeai și nu te puteam amăgi
aveai în priviri picături de rășină;
de-atunci tînăr șoim-gîndul
ți se rotește noapte de noapte
peste pădurea-n care nici vîntul
ca să răzbată nu poate.
„Cunosc al dorințelor verde hățiș
cu arborii – visuri ce-au fost blestemate;
suflete – codru cu larg luminiș
îți știu potecile toate”;
așa-ți îngînau privirea și gîndul,
dar prima potecă pe care-ai pășit,
nu vîntul aspru, ci doar cuvîntul
năvalnic fragede flori a strivit;
îmi ești mai potrivnic chiar decît vîntul –
ochii-ți de șoim adînc de-i rotești
dorințele verzi îmi aprinzi cu gîndul
sau din senin furtună stîrnești –
călcăm amîndoi pe pămîntul
incert și ciudat al acestei povești
în care nici chiar legămîntul
nu te poate opri să greșești
și-atunci fără voia ta vîntul
va bate în codrul meu pustiit,
iar cîinele vagabond – gîndul
negru de tine-asmuțit
va umple potecile toate
cu vreascuri de lemn putrezit
din visele mele uitate
pe care cîndva le-ai trezit
și mari ciuperci femecate
vor crește în locuri umbroase și reci,
poienile-or fi blestemate
să poarte flori slute și seci,
iar tu te vei da la o parte
de codrul cu zeci de poteci
pline de cioturi uscate,
apoi pe furiș ai să pleci
ducînd șoimește în gheare
visata pădure virgină,
nicicînd bîntuită de fiare,
c-un pui de leoaică-regină;
și-or să te blesteme ploaia și vîntul
pe care în codrul meu le-ai stîrnit
și-or să te bată chinul și gîndul
pentru sufletul meu jefuit...

O, dă-mi înapoi pădurea răpită
pe-o pală de ploaie și vînt;
tu nu știai că este vrăjită
și-ai rostit vrăjmașul cuvînt
cu care am fost legată de vîntul
ce mi-a bătut pe ursită -
voiai s-o desfaci doar cu gîndul,
dar ea se desface iubită.

© Elena Malec, București, 1982

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!