Lobii pierduți, obada
Reproșează fantezia albastră
Aștepți să-ți cureți inocența, nonsens_

Logic e să uiți și să ierți, poate...

Spre septentrion or spre răsărit
Străbate-un urlet de durere
Îl curg, nonsens_

Voci de cleștar, lacrimi și perle
Preling prin colțuri:
Puterea e în noi!

Propoziții circulare, psihologie inversă,
Durere furișată
Caldă, fierbinte zăpadă te acoperă cu stropi...
De soare.
Iar oximoronul muge un adevăr contradictoriu,
Nonsens.

Mori de vânt și imposibilitate
Albastru cer, eu poetic
Mint.

Rânduiala lui Dumnezeu disciplinează,
Ordinea în viață și moarte...nonsens,

Orgie, între voce și cânt
Nu distingi iubirea de freamăt
Culoarea opintită în gest,
Contrast între suflet și carne.

Mister într-o sforțare de groază;
Un urlet.
Atât.
Smulg tragedia din mine
Cu o pensetă;
Nonsens.

Oportună culegere de versuri, deschizi
Dar nu e ce simți...scrie
Ce? Un Nonsens
Frustrare și boală...