poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2369 .



faleza remușcărilor
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mihamax ]

2004-07-30  |     | 



ascunde-se
am să plec departe din mine
spuneam
să-mi deschid un nod în gât
de ce m-am întors?
mă jucam
cu norii mei de lacrimi
șoptind
printre picături
același gând senil
de ce
toate clipele au
aceeași culoare de lut
tăiată în piatră

paiața
cu mâinile
rupte din umeri
mă privea era
spre mintea mea
un sine refugiat

în mâna ei moartă
întinsă
spre nori
curgea
câte un ochi din cer
deschide-mă, soarbe-mă
eu îl priveam așa
cum se stingea
topindu-se în golul din suflet
desenat pe mâinile goale și reci
luând cu el toate tainele

de ce ai alungat
din peșteră toți pescărușii?
puțin mai aveau
și le creșteau și lor ochi
n-ar fi orbecăit
cu aceeași lună plină
în privirile schimonosite...
am deschis larg, deodată
piatra genunii
și mi-au fugit din piept
fiecare cu câte o lacrimă
în cioc

...

mă întorceam cu tine din mine
până când
mine a rămas singur
în același salon
oamenii dansau
cu seringile în brațe

murmura o voce pierdută
cuibul unui nor de cuci
răspundeau
durerile mele nenăscute
rugând un doctor imaginar
să întârzie tăișul pe creier

timpul nu se întoarce
nu are unde,
nu are de ce
numai noi avem impresia
că mai avem
încă
ceva

gând cu gând
ținându-se de mână
înaintau cortegiu mărșăluind
ultimile tăceri
cu lacrima la gât

spune-mi
striga cineva mai în față
mai vrei să vezi asfințitul?
prindeam de urechi
cercelul ecoului
dar retina mea slabă întoarsă
cu spatele din lume
către tine
privea zadarnic
zdrobindu-și tainic
ultimele zâmbete
pe sub arcadă
piciorul
căuta încă proeminențe
pipăind
fiindcă nu
mai avea putere
să privească

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!