agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3365 .



the dead snail
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [unu ]

2004-09-14  |     | 



A venit ziua in care ai uitat ceea ce vrei
perla marilor sub limba luna piept de pui
la meniul Kentucky Fried Chicken
varfuri de nas arzand flacara pe lumanarile
parfumate din camera ta si poate
talpile mele papucii tai de bucatarie,

Imi scot fotoliul in fata blocului
ma asez si fumez si-mi spun
ca orice numar diferit de 0 impartit
la sine insusi face 1 asa cum orice eu
impartit la mine face tu...
tu care ti-ai ales o scorbura de copac
in care dormi, cu mainile intinse prin ramuri
fara sa stii ca eu sunt cel care vine toamna
cu prastia sa dea jos castane.

Si ma opun tie, doar din dorinta de a sti
ce e de cealalta parte a egalului te intreb
daca vrei sa ne reducem cu tot cu aer splina
sfecle curti paduri si cascade
dar in jur nu ramane decat un oras gol
mai ingenuncheat inspre Nord
decat insusi Ahile in fata lui Appolon.

Iar eu stau in fotoliul meu acoperit de frunze
de pungi cu gunoi aruncate de vecini
si-mi spun cu voce tare:
Da, a venit ziua in care ai ramas fara nume,
ziua in care privirea ta antifoneaza aerul
si orice as spune se leapada de sens
cand orologiul in loc de limbi
imi misca mainile prin parul tau
cand pur si simplu imi fac tamplele de cremene
si astept sa te arati dintr-o scanteie,

Iar eu stau cu o barna in mana acoperit de ciment
cu doua coloane de fier infipte in genunchi
si-mi spun cu voce tare:
A venit ziua in care esti atat de fericita
incat zambetul tau nu mai are nici fata
iar eu te las sa fii asa luandu-ti trusa de machiat
si rujul si fixativul si cerceii
lasandu-ti doar oglinda

Iar eu stau cu o scara de subsol in piept
cu cate o magazie in palme
si-Ti spun cu voce tare:
A venit ziua in care
inainte sa-i uiti pe cei iubiti ar trebui sa-ti aduci aminte
de cei pe care nu i-ai cunoscut dar erau indragostiti de tine

A venit ziua in care as vrea sa nu ma mai cunosti.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!