Aud ziua de mâine
și cea de ieri
sărutându-se reciproc
pe clipele de acum.

Eu împrejurul lor
le strâng cu ambele brațe
sugrumându-mă
de prezența lor.

E atâta dragoste,
Atâta nemurire
împletită de jur împrejur!

Mă cutremur.
Veșnicia și-a deschis aripile,
își scutură clipele
și-n jocul lor
fulguie până în sufletul meu,
mai acoperă timpul,
imima mea
sărutându-mă.