Atunci…în prima zi când
am fost creat
Sufletul în vânt mi-a fost împrăștiat;
Atunci…când doar suflând
în brațele Tale m-ai luat.

Frânturi din mine, purtate-n adieri
Cătau orizonturi din ce în ce mai mari,
Până ce s-au oprit din al lor drum,
Doar părți, în trupul ce-l am acum.

Apoi…după ce zile au trecut
încă mai erau bucăți
Ce se-ndreptau spre necunoscut.
Apoi…să găsească în alți
anii mai măreți.

Deși nu v-am aflat vreodată
Vă simt lipsa-n mine lăsată…
Îmi văd gândurile străine,
Ce n-au fost atunci parte din mine.

Târziu…am început să caut,
tânjeam să fiu întreg,
Să-mi găsesc un suflet vitreg.
Târziu…am aflat că sunteți multe
ascunse-n locuri întunecate.

De atunci nu am liniște,
Tot vă caut regăsindu-mă,
Tot mă căutați găsindu-vă,
Hoinărim… de noi uitate.

Acum…doar ai Tu grijă
ca nu cumva o schijă
Să-Þi spargă creația iară.
Acum…imaginea Ta să dispară;
Unde Te-aș mai găsi ca odinioară?