nu mai e loc de mine în lumea ta
trotuarele sunt pline de zgură
se plimbă zâmbind șoselelor
toți oamenii fumează trabucuri
în rotocoale de taxiuri ultraviolete
deșertul nu mai înflorește lumina

trecerea de pietoni dirijează elefanți
prin holurile blocurilor de-nghesuială

două vrăbii se prind
gheară în gheară și se mai aruncă o dată
treptele-aleargă nebune călcâielor
de ieri nu te mai am în ramă
călcau indienii urme de-aceeași mărime
celui mai mic i-au tuns penele
eu nu mai sunt, unde ți-e lumea

ai zidit ieri un zgârie-nori
în locul meu