În glas de trâmbițe ne-aduceți
semințe de veste bună
sau lupte în flăcări dați pentru noi;
cu săbii și flori ne-alungați,
chemându-ne iar înapoi,
voi, vestitori de viață, de moarte,
de tristeți, ieri, sau, mâine, de bucurii.

Odată Fecioara cu dor le spunea
că nu e vrednică de-asemenea cinste
pe când din vechi testamente
urechilor ne-ajungea veste
depre cel căruia noaptea i-ai dăruit
victoria asupra unuia dintre ei

și încă porțile Raiului Tău le păzesc
pregătiți, ca la început,
cu săbii de foc și cununi
supușii lor veghează cântând
asupra noastră, cei ce putem, cum ai zis,
să fim mult mai mult decât ei
în suflet-trupurile noastre

mulțumim; ajutați-ne să-I aducem mereu
jertfa noastră si-a voastră lipsită de sânge
Celui pe Care Tată Îl cheamă toți cei
cu trupuri sau nu.