nu ma mai tem,
chiar si-acum vorbesc in soapta
despre maine.
cu mainile impreunate,
cu toata suflarea
conturez un prag,
un semn al iubirii
caut cuvinte,
priviri, un ropot de ploaie,
ca o adiere necuprinsa in timp.

intre doua cercuri,
se ascund lumini.
din nou incep s-adun,
acelasi inceput
urmat de un alt semn.

dinspre albastru
un inger
ma auzea vorbind.

poate si maine,
totul e la fel.