poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4484 .



Jurnal - o firmă cu numele prea lung și prea greu de pronunțat…
presa [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [sache ]

2007-08-07  |     | 



Canicula verii 2007. Un an atât de așteptat pentru unii, superstție: însumarea cifrelor dau nouă, număr impar, cu noroc, alții spun că se termină în șapte, semnul sfânt, duminică, odihnă, reculegere…

Aiurea! Anul 2007 a început pentru mine cu o renunțare, în prima zi lucrătoare din ianuarie mi-am dat demisia din pricina unei demente. Anul 2007, anul în care m-am revoltat și am spus de ajuns! meseriei pe care o făceam de peste douăzeci de ani. Ianuarie s-a sfârșit prin două săptămâni în care habar n-aveam ce să fac diminețile, perioadă anostă în care rândurile cărților nu se lăsau înțelese, iar emisiunile de la televizor păreau simple telenovele. Ianuarie 2007, luna în care am fost trădat prima oară de omenii pe care-i consideram până atunci prieteni. Un an ca oricare, și totuși…

Urc în mașină, aceeași supernovă verde-jad al cărei claxon vine parcă din lumea lui Disney, glasul acelui personaj înalt, cu pălărie verde, mereu distrat, mereu împiedicat: Guffi…, așadar mă urc în mașină și pornesc într-o plimbare prin București. Astăzi conduc prea repede și n-am unde să mă grăbesc, o iau în stânga, pe Glinka, dreapta la semafor, iarăși stânga, rulez pe bulevardul Lacul Tei tot așa repede, semnalizez pentru stânga, spre locuința părinților, mă razgândesc, pornesc tot înainte. Mașini grăbite mă înjură claxonând strident…

La al doilea semafor fac dreapta, mă învârt apoi de două ori în rondul de la Doamna Ghica, acolo unde cineva a adus un avion vechi vopsit în culori vii. Nu înțeleg rostul lui, nu s-a născut și n-a murit niciun aviator în intersecția asta aglomerată. Sunt în cartierul Colentina, dincolo de pod încetinesc, pe stânga am locuit eu mai de mult, apartament mare, patru camere, la început atât de gol și sinistru... Părinții mei l-au vrut în goana lor după camere în plus, doreau neapărat să stăm împreună când voi avea și eu familie, lucru imposibil de-altfel. Opresc mașina, semnalizez avarie - undeva după primele blocuri stradale, între apartamentele înghesuite de alei înguste locuiește familia Simion, iar mai departe cu vreo zece rânduri de blocuri, aproape de Fundeni, stau nașii Dianei.

Demarez, mă strecor prin aglomerația ce duce spre Europa, o iau în stânga, spre centura Bucureștiului, uite o zonă care s-a îmbogățit cu firme și cu o linie ferată pe care nu știu ce ministru vrea s-o folosească pentru transportul bucureștenilor. Ajung în Pipera, trec pe lângă vile elegante, plasate cât se poate de aiurea, înghesuite ca și blocurile din Colentina, zona VIP!

Vreau să fac dreapta, spre Grădina Zoologică, mă opresc fix în intersecție. Prea multe amintiri se pitesc în spatele pomilor ce adăpostesc aleile goale… Oricum strada aceea asfaltată, paralelă cu șoseaua pe care iarnă de iarnă trăgeam cu mașina sania Dianei, este acum închisă de două bariere vopsite alb, roșu, alb.

Mă răzgândesc, revin în șosea, din nou sunt claxonat - astăzi cu siguranță este ziua opririlor ratate. În dreptul șoselei care leagă Bucureștiul de vestul țării fac dreapta, nu am unde să merg... Satul acela mic, Poienari, nu mă mai încântă, nici bojdeuca încinsă ca un cuptor, cele treizecișicinci de grade din casă îmi dau și acum fiori. Tot în 2007 am fost trădat și de copacii plantați în primăvară, în locul celor care nu s-au adaptat pământului, trădat am fost și de plasele de țânțari aranjate cu grijă de jur-împrejurul foișorului unde-mi place vara să uit, să scriu, să dorm... Le-a rupt o furtună, le-a transformat în zdrețe, printre ele muștele și toate goangele pământului fac slalomuri uriașe, trădat am fost și de Sanda care a trebuit să plece exact când am ajuns la noul meu serviciu, Diana a plecat și ea, dar asta a fost mai de mult, în noiembrie anul trecut. Și părinții m-au trădat printr-o confesiune telefonică, de parcă zilele intraseră în sac și trebuiau să-mi spună toate lucrurile acelea în vreme ce lucram. Inspirația m-a trădat și ea, de mult n-am mai scris ceva consistent, vesel nici atât.

Întorc mașina în aeroportul Otopeni, mă încadrez din nou spre București pe lângă podurile care nu se mai termină, de fapt toată capitala a fost bombardată în 2007 de buldozere și escavatoare. Opresc în parcarea unui hotel nou și luxos, îmi fac loc printre mașinile puternice, mari, neprețuite. Guffi al meu își reflectă verdele-jad în negrul mărcilor cu renume mondial, fiecare mașină valorează cât un apartament central.

Cobor și intru în bar, Rodica servește o familie de nordici, vorbește o engleză impecabilă, îi convinge să cumpere un ‘’souvenir from Romania’’ și cel puțin o sticlă cu horincă galbenă cu tricolor și prună mare înăuntru. Mă privește distrată, nu mă recunoaște cu șapca trasă așa, peste frunte și ochelarii înegriți de soare. ‘’What do you need to buy?’’ ‘’I need a car, I want to rent a car…’’, răspund și Rodica se ridică pe vârfuri din spatele barului-magazin de suveniruri, se apleacă și îmi trage șapca la o parte să se convingă că-s eu și nu vreo fantomă oarecare:
- Ce cauți tu aici? mă întreabă râzând. Și de când vrei tu mașini noi…, doar n-oi fi vândut tărăboanța?
- Cum să-l vând pe Guffi?! Dar astăzi vreau o mașină din acelea mari și negre care stau parcate în curtea voastră, vreau s-o închiriez jumătate de oră, arăt eu spre afișul de lângă bar: Rent a car!
- Și unde să ajungi în jumătate de oră? Păi, știi tu cât costă o mașină din aia?
- Poate am noroc și obțin un discount.
- Vorbești serios? Chiar vrei să te fâțâi cu una din astea?
- Absolut.
- Atunci, chiar ai noroc! Dă-mi buletinul, ia cheia asta și plimbă mercedes-ul de acolo. Dar numai prin parcare, nu care cumva să ieși din curte!

Pornesc important spre mașină, din partea cealaltă mă privește Guffi, are figura lățită, de cățelandru legat și trist ce-și privește stăpânul plecând.

Opresc cu greu alarma care s-a declanșat aiurea, turiștii nordici se uită la mine apatici, apoi se urcă grăbiți într-un autocar: ‘’Go, my friend, go to Bran! We want to see Dracula!’’ Și prietenul șofer pornește motorul, trece pe lângă mine, oprește câteva secunde:
- Ai mai condus mașină din asta?
- Nu.
- Bagă în viteza întâi, apoi folosește doar pedalele de frână și accelerație. Are cutie automată.
- Mulțumesc! Drum bun!

Nu mă mai aude, a pornit zorit de nordici pe un fel de drum secundar care iese în direcția Ploiești, Brașov, Râșnov… O clipă cetățile îmi zboară prin fața ochilor, mi-e dor de drum lung…, privesc bordul impecabil al mercedesului, apoi capota tristă a mașinii mele de peste drum. Mă extrag din luxul tapițeriei din piele, încui cu grijă, activez alarma și mă întorc la bar. Rodica zâmbește ironic:
- Așa repede?
- Nu mai vreau mercedesul, n-aveți cumva o supernovă autohtonă?
- Doar una singură, verde-jad…, dar nu-i la promoție! Hai, mai bine zi ce cauți aici?
- Mă plimbam, făceam turul Bucureștiului plus împrejurimile. Astă seară mă întâlnesc cu Doru și ne vom decide viitorul, poate vom înființa o firmă.
- Ce firmă?
- Una care să se ocupe de calculatoare, rețele, site-uri… Are și nume, dar eu nu-s încă hotărât.
- De ce? Nu-ți place numele firmei?
- Nu-i nicio problemă cu numele firmei, nu ăsta e motivul… Apropo, se numește IT Media Connect.
- Dacă schimbi accentul la media și-l pui pe ultima vocală iese un verb, de-altfel singurul cuvânt românesc: a mediá! Păi, să fie într-un ceas bun!
- Þi-am spus, încă nu m-am hotărât.
- Bei un suc?
- Doar dacă ai pepsi cu gheață.
- Vino aici, pe colț. Știi ceva, nu mai sta pe gânduri și fă-ți firma aia. Vezi bine cum merg toate, nu acționezi la timp, aleluia! Apropo, vei renunța la Bocancul Literar?
- De ce să renunț?! Am luat doar o pauză de scris.
- Nașpa! O pauză devine imediat obișnuiță, delăsare…, ar fi păcat să nu mai scrii. Piesele alea scurte de teatru, la cele vesele mă refer, îți ieșeau bine. Cât despre drame și polemici suntem sătui. Suficient să privești ora de știri și gata, ai imaginea României de azi.
- Gata, am plecat, uite banii pentru pepsi.
- Azi fac eu cinste! Mergi și deschide firma aia deșteaptă de calculatoare, rețele și ce-ai mai spus tu c-o să faceți. Îi lași numele ăla?
- IT Media Connect?
- Da.
- Păi, de ce să-l schimb?
- Pentru că-i prea lung și ți se împleticește limba când îl rostești.
- Aiurea! Tocmai tu spui asta, tu și engleza ta britanică? Să știi că deja lucrăm la un proiect mare și secret…
- OK, domnule patron! Ia pachetul ăsta de gumă made in Holland, ultima invenție a nordului și mergi la Doru al tău să faceți site-uri pentru firme!
- Mulțumesc, poate ne vedem și mâine…
- Mâine? Mâine este foarte târziu și foarte departe... Unele lucruri, unii oameni nici n-or să mai existe mâine, poate nici eu, nici tu. Poate soarele ăsta nebun va pârjoli în amiaza asta tot ce este de pârjolit și mâine n-o să mai aibă nimic de făcut. Iar alte lucruri la care astăzi nici nu gândești, pot deveni mâine fundamentale. Ca și firma voastră, de exemplu, IT Media Connect…
- Hm! Niciodată n-ai zis atât de multe lucruri importante în câteva cuvinte… Uite, vezi pachetul ăsta de gumă, made in Holland? Mâine cu siguranță nu va mai exista, spun și în același timp bag în gură două lame mari și parfumate.

Urc în supernova Guffi, motorul se răsfață gângurind, demarez ușor, merg pe urmele autocarului care-l caută la Bran pe Dracula împreună cu toți turiștii aceia blonzi și albi, prea blonzi și prea albi pentru soarele ce pustiește de peste o lună culturile, pomii și viile României. Începând din anul acesta, din 2007, sudul și sud-estul țării noastre va avea climă mediteraneană! așa anunță televizoarele, radiourile, ziarele...

Da, cu siguranță vom face firma asta cu nume prea lung și prea greu de pronunțat, iar la anul sau peste doi ani cu siguranță ne vom muta definitiv în Cluj Acolo clima se păstrează temperată, cum suntem noi obișnuiți, iar firma va avea atunci un sediu cu specific ardelenesc și cu scaune tricolore…

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!