Poezia

Poezia este ca o ploaie tandrã ce îmi impregneazã fiinta cu raze de sensibilitate, de frumos, de ambrozie sufleteascã. Este darul de a putea sã dai viatã imaginatiei, viselor, frãmântãrilor si a le imortaliza într-un glob de cristal care le aratã oamenilor o altã laturã a universului.
Si totul se reduce la o iubire nemãrginitã pe care fiecare poet o ascunde în perna lui. Si din acea pernã scoate treptat fulgii albi ai creatiei.
Dacã ati privi cãtre poeti, ati vedea cã lumea nu este decât un dans al fulgilor divini, pe care îngerii i-au dãruit poetilor.Si totul ar fi suflet de univers, si fulgii ar fi sânge de univers, iar poetii ar fi stelele. De fapt chiar sunt.
Poezia este universul poetilor, deci este totul, este creatia subtilã pe care un om cu mintea, sufletul si condeiul a plãmãdit-o.
Pãcat cã nu o vedeti, cã nu o simtiti.
Pãcat pentru cei care nu o vãd, nu o simt. Pãcat… Ei pierd un sãrut de înger.