Și astfel a trecut prima zi. O zi în care imaginile și visele cu privire la această primă întâlnire s-au abătut atât asupra minții ei cât și asupra gândurilor lui.
Atât ea ... cât și el, se întrebau tot timpul în ale lor gânduri cum va decurge această primă întâlnire.
Ea mă va plăcea oare?
El mă va plăcea oare? Dar de ce nu? Sunt o tipă ok, de gașcă, știu de glumă.
Dar în fine. Ce o fi, o fi. Asta rămâne de văzut mâine.
Și uita astfel s-a dus o zi. O zi în care gândurile celor doi, a fost numai și numai la această primă întâlnire, la acest așa zis: OFICIAL DATING.

Și uite că orele trec rapid și aproape instantaneu, vine și ziua cea mare.
Ziua primei întâlniri dintre el și ea.
Mai erau câteva ore până la întâlnire, mai precis până la ora 18.00

Bărbatul (băiatul)
Cu ce o să mă îmbrac eu astăzi, oare?
Aa...
Uite aici...
Cu acești blugi și acea cămașă. În definitiv dacă nu-i place cum mă îmbrac, asta este culmea și în definitiv va fi problema ei. Sincer, nu mă interesează câtuși de puțin despre ceea ce va gândi, referitor la cum sunt îmbrăcat. Dacă este să mă placă, îi va plăcea de mine așa cum sunt, chiar dacă ar fi să-mi torn un sac de cenușă în cap și vin învelit într-un cearșaf.
Dar oricum, cu un parfum bun trebuie să-mi dau. Deoarece femeile acestea din ziua de azi, au un nas. Mamă, mamă...
Simt aroma unui parfum bun, de la o distanță de un kilometru și imediat fac diferența dacă parfumul este de bună calitate și totodată original sau nu cumva este vreo făcătură ori un original fake cum se mai spune.
De altfel marea majoritate a fetelor și femeilor din ziua de azi sunt precum un “terminator”.
Și când fac această afirmație, mă refer la faptul că scanează un bărbat din cap, până în picioare și îl evaluează.
Spre exemplu să încerc să vă relatez o discuție dintre două fete tip “terminator”, cu scanner în loc de ochi. O discuție care ar suna ceva de genul:
Aaa.... Acesta este îmbrăcat cu țoale de numai 2 milioane de lei.
Ai văzut ce tricou de supermarket avea pe el și ce blugi, parcă erau cumpărați la kilogram.
Dacă blugii nu erau cumparați la kilogram, atunci cel puțin ceasul de la mână era.
Și ai văzut ce adidași de țărănoi avea în picioare.
Da dragă, am văzut.
Și tu ai observat ce tricou cu sclipici avea pe el, de parcă era o discotecă ambulantă.
Și de asemenea ai văzut cheia de la mașină, cheia care a trântit-o pe masă.
O... Nu!
Ce fel de mașină avea?
Îți spun sigur că avea un Opel vechi de mai bine de zece ani.
Și ai văzut cum a aruncat cheile de la mașină pe masa lui, de parcă ar fi avut vreun BMW sau vreun PORCHE?
Da fată, am văzut ...
Ce țărănoi!

Dar acum lăsând gluma la o parte și reîntorcându-ne la oile noastre, vom asista la gândurile fetei, chiar înainte de întâlnire.

Femeia (fata) – GÂNDURILE EI

Și acum că mai sunt două ore până la întâlnire, să vedem ce mai am de făcut?
Mi-am făcut deja duș.
Să vedem acum, cum mă voi machia și cum mă voi îmbrăca?
Să nu mă machiez foarte strident, pentru a nu arăta după aceea precum o femeie ușoară.
Să-mi fac oare buzele cu ruj roșu?
Oo… Nu! Nu cred!
Nu cred că i-ar plăcea? !
Ok. Hai că văd eu cum mă fardez până la urmă.
Acum să văd cum mă voi îmbraca.
Să-mi iau fustă? !
Nici asta nu prea cred, că deși m-am epilat acum o săptămână, a început deja să se vadă din nou perișorul pe picioare.
Ok. Știu ce voi lua. Îmi voi lua pantalonii aceia din material de in. Chiar arăt sexy în ei și îmi fac și un funduleț, mamă, mamă ... De bag băieții în belea și îi fac să întoarcă capul după mine, pe stradă.
Iar la partea de sus, îmi voi lua aceea bluziță ce am cumparat-o ieri din Mall, special pentru această întâlnire.

Și astfel, clipele se scurg și ceasul dă să arate ora 18.00

Punctul de întâlnire, pasajul de la Universitate (din București).
El, punctual din cale afară. Chiar a ajuns cu 5 minute mai devreme.
Pe la ora 18.02 primește un telefon de la ea, prin care îl anunță că va mai întârzia vreo 10 minute și să o scuze pentru acest inconvenient.
De altfel o înțelege, deoarece știe și el cum este traficul prin București.
Un adevărat calvar.
Cea ce îl supăra însă, era faptul că stătea acolo să o aștepte și mai avea și un buchet de flori în mână, ceea ce îl făcea să arate, după părerea lui, precum un papagal.
De altfel așa îi vedea el pe acei bărbați, care stăteau să aștepte la o întâlnire și mai aveau și un buchet de flori în mână.
Și așa cum el gândea despre acei bărbați, probabil că și alții gândeau la fel despre el, mai ales când îl vedeau așteptând acolo, cu un buchet de flori în mână.

În cele din urmă apare și ea.
O Doamne! Arăta așa de bine, încât omului nostru i se tăiase răsuflarea și aproape uitase complet de fazele cu papagalul, de mai înainte.
Bună! Bună! Se salută, se pupă ușor pe obraz, așa ca la o primă întrevedere, de la o primă întâlnire. El îi dă florile. Ea îi mulțumește și îi spune că nu trebuia.
Dar în gândul ei își spunea: “Bine a făcut că a venit cu flori. Atât îi mai trebuia să nu apară cu niște flori amărâte, la cea dintâia noastră întâlnire.”
De altfel îi și spune că sunt florile ei preferate, ceea ce era desigur o minciună.
Dar o femeie știe cum să mintă, pentru al face pe bărbat să se simtă bine și în ale lui ape.

La care el o întreabă.
Așadar și prin urmare, unde ai vrea să mergem mai întâi? Să ne plimbăm un pic prin Cișmigiu sau să bem ceva, undeva, mai întâi?
Sau vrei invers, să mergem să bem o apă plată cu lămâie sau un sifon pe undeva si după aceea să ne mai plimbăm un pic prin parc?

Ea
Consider că ar fi mai bine să ne plimbăm mai întâi un pic prin parc și după aceea să ne ducem undeva, în vreun pub sau bar, unde putem sta și noi un pic de vorbă și pentru a bea după cum spuneai și tu mai devreme, câte un sifon.

El
Ok. Excelent.
Oau. Sper că nu am părut un idiot când am spus excelent? (în gândul lui)

Peste nici 10 minute, ajung ei în parcul Cișmigiu pentru a se plimba.
La care el nu știa ce să facă, să o ia de mână ușor pe când se plimbau sau să continue să se plimbe alături de ea precum un bodyguard.
În cele din urmă își face un pic curaj și întinde mâna către mâna ei, pentru a o apuca ușor de mână. Pe când încerca aceasta, o atinge ușor cu degetul mic de la mână.
La care ea, făra a sta mult pe gânduri îi întinde mâna pentru a o apuca și a se plimba împreună ca doi eventuali îndrăgostiți.

În acel moment, lui îi bătea inima foarte, foarte puternic, mai că îi da să iasă afară din piept. Nu știa ce să mai spună. Aproape că începuse fără să își dorească, să se bâlbâie.
Dacă îl vedeați și îl auzeați în acele momente, vă spun sigur că ați fi zâmbit măcar un pic.
Dar femeia cum este mai tot timpul, mai experimentată decât bărbatul în astfel de situații, îi spune pe un ton calm.
Ce ai dragă? Ce te-ai speriat și intimidat așa, când mai luat de mână?
Ai crezut că o să te mănânc?

La care el, un pic înroșit în obraji, datorită situației care se crease îi răspunde.
O... Nu dragă! Sper că nu te superi că îți spun dragă?
Într-adevăr ca să fiu sincer, nu mă așteptam, ca să accepți să te iau de mână.

Și astfel după o plimbare de colo, colo, prin toate colțurile parcului și după o mică discuție ce au avut, pe o bancă din parc, pe care se așezaseră, în cele din urmă s-au decis să se ducă într-un pub mai liniștit pentru a bea o cafea, apă plată sau minerală și a continua discuția ce o începuseră acolo, pe acea băncuță din parc.
Ajung ei într-un pub în jurul orei 20.15 și iau un loc la o masă.
El... emoții mari.
Ce o să mai vorbească acum cu ea.
Și ca să-și facă curaj, a comandat 2 shoot-uri de tequila, apoi niște gin tonic, un pahar de vin roșu, după aceea niște bere, mai precis spus, a comandat o bere, iar când a terminat de băut, a mai comandat o bere. După aceea a mai degustat și niște pălincă.
Cu alte cuvinte a introdus o adevărată ciorbă de băutură în organism, le-a amestecat și acum suferea datorită acestui comportament kamikaze.
Ce mai încolo și încoace, omul nostru începuse deja să o vadă pe domnișoară prin ceață, dar în schimb prinsese curaj la discuție.
Și acest curaj tâmpit de la băutură, îl făcuse să toarne tot felul de baliverne și să spună tot felul de tâmpenii. Parcă îi luase Dumnezeu mințile și uitase toate sfaturile pe care le primise de la prietenul său.
Începuse să vorbească despre muncă, ce mare și ce tare este el pe acolo, că dacă el nu ar fi, firma la care lucrează, după o vreme ar da faliment. Ce șef prost are, un om de 2 bani, care nu știe nimic, dar cu toate acestea el este șeful.
Începuse să vorbească despre fotbal, despre arbitraj.
Cine crede ea că o să câștige campionatul anul acesta.
O întrebare banală, ținând cont de faptul că ea îi spusese cu ceva vreme mai înainte că nu-i place fotbalul și nu o interesează.
Săraca fată, aproape că nu mai putea să scoată o vorbă din gură datorită turuielii lui.
Începuse să-i spună de foste relații și prietenii, de fosta lui prietenă care i-a mâncat sufletul și zilele, ca după aceea să se vaite precum o cucoană la piață care și-a pierdut portofelul, că fosta ia făcut aia și aialaltă. Și tot așa. Nu se mai oprea. Se comporta de parcă se blocase în modulul automat pentru conversații idioate.
La care ea începuse să-i ofteze sufletul și din 5 în 5 minute să se uite la ceas.
El văzând acest lucru și anume că ea făcea ce făcea și tot privea ceasul, o întreabă:
Dar de ce te uiți atât la ceas, te grăbești undeva?
La care ea, diplomată din fire, îi răspunde:
O... Nu! Dar aș vrea să ajung în timp acasă, deoarece mai am câte ceva de făcut. Am o situație de predat mâine la serviciu și mai am niște lucruri de verificat printre documentele pe care le voi băga la dosar.
Aa... Păi dacă este așa, înseamnă că mai poți sta câteva minute, deoarece mai am câteva chestii amuzante să-ți povestesc.
La care ea auzind acestea, parcă îi scăpărară ochii peste cap. Mai avea un pic și își făcea și cruce de cât tupeu are individul. Dar cum pe omul beat sau amețit nu este bine să-l contrazici, a înghițit în sec, și-a spus că mai rabdă un pic și așa a și făcut.
După vreo 20 de minute, el a achitat nota de plată și s-au ridicat de la masă, ca să plece.
El ca un cavaler, s-a oferit să o conducă până acasă.
La care ea, brusc îi răspunde.
Aaa.... Nu, nu, nu!!! Nu este nevoie, dar oricum îți mulțumesc pentru intenție.
Nu te mai deranja, deoarece după aceea ajungi tu foarte târziu acasă.

El:
Ce deranj dragă, nu este nici un deranj. Este plăcerea mea și te conduc fără nici o obligație până în fața ușii tale, dacă dorești.
Ea:
Nu, mulțumesc. Încă o dată îți mulțumesc, dar într-adevăr nu este nevoie.
Dar mă poți conduce până în stația de autobuz, dacă tot ții așa morțiș și atât de mult să mă conduci.

El:
Cu plăcere.

Și pornesc amândoi către stația de autobuz. El încearcă să o ia de mână, la care ea își trage discret mâna și și-o introduce în buzunarul de la pantaloni.

Ajung în cele din urmă în stație. Mai trăncănește el câte ceva pe acolo și nu după mult timp de așteptat, apare și autobuzul pe care ea îl aștepta.

Ea pe un ton ironic:
Îți mulțumesc pentru această seară. A fost ceva ieșit din comun, ceva ce sigur îmi voi aminti peste ani.

Stând în stație pentru a aștepta autobuzul, el bălăngănindu-se și agitându-se, mai mult la gândul că nu apucase să o sărute, se întreba pe el însuși în ale sale gânduri, ceva în genul pe care vi-l voi prezenta: “Când o să o sărut? Când naibii trebuie să o sărut? Să încerc să o sărut sau nu? Haide o dată, ne sărutăm sau ba!!! Ne sărutăm, ne sărutăm, ne sărutăm măcar acum? Haide mă fată, măcar un sărut mic acolo, ce naibii! Băi să fie, chiar așa de ghinionist sunt, pleacă fata asta și nici măcar nu am reușit să o sărut. Ce fel de bărbat sunt eu, dacă nu reușesc să sărut o fată? Haide mă, un pupic din acela mic, aici pe buze. Auzi tu, pupic?! Vreau un sărut în toată regula, ce naibii. Ce pupic? La naibii de viață! Deci ne sărutăm, ne sărutăm sau nu?”
Ee... Cam acestea erau gândurile lui și ceea ce îi trecea lui prin minte în acele momente în care așteptau împreună, autobuzul în stație.
La care văzând că apare autobuzul, el dă repede să o sărute și la cum era de amețit, se împiedică de o bordură și împleticit de faptul că s-a împiedicat, apucă să o pupe doar pe frunte. De fapt, mai bine zis, dorind să o sărute și nenimerind gura datorită faptului că s-a împiedicat, i-a lipit o limbă pe frunte.
Ea îi zâmbește un pic ironic și să nu-i rămână care cumva datoare, îi dă un pupic pe obraz. Mai mult i-a dat acel pupic, pentru a nu-i strica seara. Seară care de altfel și-a stricat-o mai mult singur prin comportamentul său copilăresc. Acel pupic dat pe obraz era exact acel tip de pupic al prieteniei, despre care îl avertizase în prealabil prietenul său.

Și astfel se încheie prima întâlnire dintre un bărbat și o femeie, întâlnire care avea de altfel să fie și cea din urmă, deoarece ea nu avea să-i mai răspundă la telefon după acea întâlnire memorabilă sau mai bine spus de pomină. Cel puțin despre acea seara, putem spune că a fost într-adevăr memorabilă pentru ea, datorită întâmplărilor hilare care aveau să-i rămână pecetluite printre amintiri.