Pudoarea femeii
Este fascinant s-o admiri la o copiliță inocentă și care are grații nevinovate, dar este dezgustător să asiști la o vampă obosită, consumată, care are accese false de pudoare.

Glorie eternă ?
E o figură de stil hiperbolică și-atâta tot. Fiecare glorie este una de sezon, care are intrarea și ieșirea din modă după criteriile valabile atunci. După aceea, e tot o etichetă expirată.
Nici cu eternitatea nu se știe cât e de „eternă”, pentru că fiecare perioadă își are criteriile ei de evaluare, inclusiv ale eternității.
S-ar putea ca eternitatea să aibă dimensiunea timpului dintre două cataclisme, sau a apocalipsei. Cam așa ceva, totu-i relativ.

Idolul
Uneori un pitic se ridică pe umerii unui uriaș în agonie, de unde vede mai sus decât el, moment din care se convinge să schimbe idolul, pentru că totul este o modă, nu-i așa?
Asta seamănă cu un catren de-al unei surate care se cheamă: moda, citez:
Moda asta orice-ai spune/ mini, maxi, cum e ea/ câte piedici i s-ar pune/ tot descoperă ceva.

Brâncuși ( de la Gh. Zarafu citire)
Știu de ce –a ajuns The Best/ (cel mai mare pe cât știu)/c-a mâncat pâine din țest/ și-a băut apă din Jiu!

Punți între subiecte
De regulă scriu personalizat, uneori aluziv, dar în cazul lui Răzvan Rachieru nu pot să mă abțin, tânărul acesta este mai sensibil decât degețelul mouss-ului, este fermecător.

Imagistica artistică mereu în ascensiune.
Din științele imagologice, s-a desprins și este în ascensiune această imagistică drept una care se mondenizează și capătă noi valențe și nuanțe. Omul n-a creat nimic, a preluat modele din artele naturii, pe care le-a coafat, le-a pudrat și le-a dat o doctrină, metodologie, criterii de evaluare.
Imagistica artistică nu poate fi comparată cu ifosele, cu orgoliile, cu sindromul de vedetă de care suferă unele persoane, din care au creat un adevărat război al imaginii, mai ales în politică.

Mecanismul artelor
Natura are taine, omul are enigme, împreună dau curiozitatea, impulsul, mișcarea și înnoirea artelor.
În univers, echilibrul său și artele se realizează prin legea contrastelor ca:
polii pozitivi și negativi, materia și antimateria, accelerația gravitațională de jos în sus și presiunea hidrostatică în sens invers, polul nord și polul sud, mișcarea de rotație și revoluție și multe altele.
În natură, tot prin legea contrastelor, universul își face singur arta peisagistică, acele frumuseți ale naturii, pe care omul nu le-a creat, ci doar le imită.
În arte, oamenii realizează contraste de: culori și nuanțe în pictură, de relief în sculptură, de sunet și lumină, sau caleidoscop în cinematografie, de octave înalte și joase în muzică, de joc și imaginație în arta strofelor.

Banii
Banii, bani-i vrea oricare/ Cine are, cine n-are/ căci de două mii de ani/ legea lumii este: bani.
Bani și mie, bani și ție/ numai trențe de hârtie/ căci de două mii de ani/ legea lumii este : bani. Un om cinstit știe că banii nu cad din copac, ci provin din muncă.

Spirit de gașcă
Că-i luați lui Y apărarea/ oricine poate s-o-nțeleagă/ când dai cu piatra într-o javră/ te latră mahalaua-ntreagă.

Risipa de timp
Este o boală care pentru unii, dacă nu o înlocuiesc cu ceva, devine o infirmitate iremediabilă și pustiitoare.

Emisiunea „În gura presei”
În gura presei, un tezaur/ valorează munți de aur/ fă-ți un univers din toți/ ca să-l dai și la nepoți.
Tinere, n-ai a te teme/ muza mea nu a apus/ ea te ține tot mai sus/ eu te-am prins cu ea-n catrene.

Natura
Ne-a dat un singur organ de vorbire-limba, două de ascultare-urechile, care trebuie să audă tot. Limba trebuie să știe să tacă, pentru că-i sabia cea mai ascuțită din lume.

Filozofică
Pentru un filozof este necesară vocația, pentru scriitorul de valoare este necesar talentul, care nu se găsește pe toate drumurile.

Trei perle doctrinare
Filozofia clasică germană, economia politică engleză și spiritul revoluționar francez, cu care se laudă atât sistemul socialist cât și cel capitalist, dar nici unul nu le-a aplicat vreodată.

Politețea
Cea a omului șlefuit nu este aservirea ci demnitatea și respectul de sine.

Culmea aprecierii
În multe grupuri sociale, cele mai multe glume nesărate se fac pe seama oamenilor care iau lucrurile în serios.

Viața pusă în imagini artistice
Veșnic ne-amărâm fără rost/ mâine nu-i nimic din ce-a fost/ orice vis pe care îl trăim/ cât timp va ține, nu știm.
Toate trec la vremea lor/ Așa cum trece-un nor pe cer/ trec, durere sau noroc/ nimic nu ține viața-n loc

Trăirea interioară a scriitorului
Scriitorul adevărat nu scrie ca să trăiască, ci trăiește ca să scrie, pentru el și uneori pentru eternitate. Vai de scriitorul care trăiește din opera sa, că va trăi soarta epigramistului, care scrie fără nici o compensare materială, deși editorii îi sorb perlele.

Ebrietate
Starea în care se gândește cu picioarele, iar picioarele își fac de cap.

Frica și cutezanța
Iedera caută mai întâi sprijin, apoi se agață și nu fără rezultate și farmec în natură.

Limba omenească
Arma cu cel mai lung fir din lume, ceva care omoară cel mai mult și mai iute decât sabia.

Câinească
Câinii latră la oricine/ și nu latră fără rost/ dar mai rău este atunci/ când te latră-un câine prost.
Proverb popular despre fidelitatea canină
Din bucata mea de pâine/ am hrănit un om și-un câine/ câinele mă recunoaște/ omul nu mă mai cunoaște.

Recunoaștere sufletească
Dacă prietenul îți pune la picioare sufletul său, nu-ți lustrui pantofii cu el.

Subtilitatea
Mai rea este invidia prietenului decât viclenia tăcută a dușmanului, care nu te atacă, pentru că te respectă și-ți cunoaște meritele. Nimeni nu-ți va fi prieten, dacă te iubește numai pe tine.

Cooperare feminină
Câte femei nu se ridică pe picioarele lor? Dar pe genunchii bărbaților?

Notă specială
Stilistica aceasta este una nouă, construită pentru o fundamentare comună a: monostihului, distihului, terțiene(treiene), catrene ,cinco și sexa-grame, etc.