agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1272 .



Mă simțeam bine în roșu
proză [ ]
Trădarea (2)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2021-11-09  |     | 



În seara aia ieșisem în sfârșit așa... de una singură, păstrând încă voalul zilelor anterioare, un fel de funie, lanțul deghizat, răsfirat și împrăștiat ca un argint pe deasupra lacului, chipul meu cumva camuflat, probabil în aceeași tentativă irepresibilă de conservare. Nu cunoșteam pe nimeni. Reciproca era mai mult ca sigur adevărată: de câte ori trecusem eu pe acolo, de câte ori ei? Oamenii își aminteau, cel mai probabil, vag de mine: o jumătate dintr-un surâs reprimat, mersul tăinuit care poate lor le aparținuse dintotdeauna, alura de proaspăt evadată... inofensivă. Nu suspectau mai nimic. Nu aveam vreun orgoliu. Incognito, mă simțeam bine în roșu, întotdeauna mă simțisem, chit că înserarea continuă îmi nuanța culorile, pașii, drumul lor către altceva. Mă soma: am păstrat discreție. Rece, aerul de început de noiembrie mă arunca în zone altfel inaccesibile. Brusc am înțeles că atâta vreme fusesem în afara stărilor. Cu simțurile oarecum atrofiate, diminuate drastic de spaima de a nu fi la înălțime, de a eșua. Hipertrofiate în fieful răului. Golite de suflet, desemantizate. Atunci când a fi-ul tău se petrece dincolo de viața reală: ești tu și această cursă neiertătoare, imposibilă, din care nu poți nu poți să te oprești! Ți-a plăcut umbra ta, înclinându-se, semețindu-se, iar înclinându-se... fără vreo grabă... Parfumul firav al celor câteva gânduri ca dintr-o carte vie apărute. Felul în care o siluetă își mâna pașnică mica turmă spre-acasă. Ai făcut pact cu omul bun din tine. Când sălciile își împrăștiau amară mireasma, într-o agonie blândă sustrăgându-se oricăror criterii de evaluare a tragicului, mâinile mele au dat să prindă cântecul suspendat, dâra de viață, lumina. Nu te iubeam. Nu te iubisem, cel mai probabil, niciodată. Fuseseși partea cea rea din mine. Răul acela acum pe sfârșite... Mă simțeam bine în roșu, întotdeauna mă simțisem...

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!