agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4512 .



Dorel Vișan - Păcate închipuite
proză [ ]
- jurnal de lectura -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [shatenne ]

2008-04-04  |     | 



Dorel Vișan – Păcate închipuite


Românul s-a născut poet. Sau actor. Sau, și poet și actor. Precedente există, Emil Botta fiind un fericit exemplu. Dorel Vișan dorește să îl urmează și publică la Editura „Cartimpex” (Cluj-Napoca, 2000) un volum întitulat „Păcate...” pentru a ne încredința gândurile domniei sale „de nesomn și de drum către moarte / de nesomn și de drum către viață”, gânduri „de subțire ață”, cum mărturisește autorul. Sacrificate pe altarul unui patetism călduț, numai bune pentru a fi citite la cenacluri, eventual recitate pe scenă, versurile sunt lipsite de acel ceva care zguduie în profunzime sensibilitatea unui avizat cititor (și iubitor) de poezie. Singura lor calitate: franchețea.
Întrebărilor, evident retorice, care jalonează existența unui om, suficient de sensibil pentru a sesiza deosebirea dintre a fi și a părea („Lumea mă cheamă artist / Eu mă-ntreb de exist...”), Dorel Vișan încearcă să le răspundă invocând sprijinul unui Dumnezeu descoperit brusc și tardiv: „Doamne, sunt convins că exiști! / În ziua necazului meu / Am strigat către Tine / Și m-ai auzit. / Sunt convins că exiști. / Doamne, în loc de inimă / Mi-ai pus în piept / Cinci pâini și doi pești, / Și mi-ai zis – „îndestulează mulțimile!” Dar Dumnezeu are altceva de făcut și oricum, talentul cu care l-a dăruit pe actor, pentru a îndestula mulțimile, este un răspuns în sine. Lăsat „fără paznic la limbă”, actorul își va asuma în cele din urmă rolul de dramatis personae pentru a închide „păsări cu ochii de dor în colivii de cuvinte”. Din „zbaterea” acestora, din zbuciumul plin de „păcate” al omului-actor se vor revărsa „toate bunătățile pămîntului” spre ceilalți, dar și spre sine (luciditate retrospectivă), îmbogățindu-i trăirile: „Și pasărea gândului meu / Și-a desfăcut aripile, o splendoare - / Să zboare”.
Dorel Vișan nu se poate opune destinului și rămâne, potrivit portretului unic schițat - de Cătălina Buzoianu - tuturor actorilor, nu un poet, ci un „efeb al imaginației sociale, făptură imperfectă și strălucitoare a echilibrului universal, făptură de sânge, lacrimi și revoltă, ultragiată și hipersensibilă, umilită și strivită în carnea și simțirea omenească, pentru a dărui oamenilor o picătură de frumos, de iluzie, de ideal, de cunoaștere a insondabilei naturi a cărei părți sîntem”. Or, acesta este nivelul la care, poetul și actorul dacă se întâlnesc, coabitează, și (sau) uneori, își schimbă între ei rolurile. Eu personal, îl prefer pe actor.


.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!