se născu cum nimeni altul nu se mai născu, cu trei zile înainte, iar la trei zile după deja gîngurea despre cît de prețios ca ochii din cap el era: era Prîslea sadea!

și Prîslea al nostru tot creștea
și tot creștea

așa că rudele cerură să se treacă urgent la Reuniunea de Ursire: pîn’ nu se face copilu’ aista adult și nu mai apucăm să îi stabilim destinul, că îi tari vioi Prîslea aista – repetiție cu rol de a sublinia tensiunea, batî-l norocu’ sî-l batî în creșterea lui cît alții ‘n 10! (respectiv factorial - explicăm pentru profani semnul exclamării)

zis și făcut! se stabili (adică trecem peste umplutură, o găsim în celelate cărți cînd ne este teribil de dor)

veniră ursitoarele (tata tăiase oaia, mama făcuse fiertura, frații și surorile trebăluiră ca în toate poveștile – vezi și lămurirea de mai sus cu un rînd sau două, gazdele erau perfecte, fiți liniștiți):

prima, brună, picioare, talie, apropiindu-se de pătuț mai să sară peste limita legalității spuse tranșant: vei avea o viață lungă!

copilul (care tot creștea, să nu uităm că tot creștea), țipă: să fie cea mai lungă! (cu toate că era un țipăt, remarcăm inflexiunile care ne prevestesc ele însele un viitor impecabil)

okei, spuse Prima, sa fie cea mai lungă, și îi dădu bonus un baton energizant rostind ultimele-i cuvinte ursitorești din această poveste: fiule, să îl consumi înțelept, dar numai și numai cînd vei vedea cocoșul ițindu-se de trei ori la mijlocul vieții lui cu precizie, altfel vei avea soarta crudă a Imortalității cu Ghinion de Neveșnicie în Analele Tendențioase

intră în scenă (scuze, în cămăruța slab luminată de opaițul economic al familiei nevoiașe) a doua ursitoare, mai scunduță dar blonduță la cosițe (din păcate uitase să iși pudreze cărarea - deși în lumina aceea nu era foarte vizibil, emoția artistică trăgea acum să se compromită fatal, însă preferăm să trecem peste detaliile insignifiante de dragul poveștii pieritoare), rimelul mov accentuindu-i dramatic replica: vei iubi!

aici Prîslea al nostru, precoce precum îl bănuiam, tuși pertinet: îhîm – îhîm – îhîm

okei, spuse Doi, vei iubi sublim! (era așa de blondă…, așa de cu cosițe…. , încît și prin urmare cuvîntul sublim răsună în cameră ca o jucărie erotică proaspăt asamblată – așa că sublim rămase în aer fără comentarii)

și a treia (înălțime medie, șatenă spre roșcat – echilibrat, cu ochii verzi și foarte mari - ba erau enormi de mari! în consecință toată asistența se dădu în lături – în toate cele patru laturi mai precis, înghesuită timid -, imediat cum intră): vei fi un mare…

po-po-po, o întrerupse copilul (exercitindu-și rolul de copil pe bună dreptate, ce dacă tot creștea?!)

popo... poponeț?! - întrebă surprinsă ursitoarea Trei, după cum observam mai devreme cu toții din semnul de întrebare urmat de cel de exclamare sau de mirare cum i se mai spune ocazional

popopo, încercă Prîslică fără frică sa intensifice ritmul nefiind încă o ființă măricică – un popo….iii…, continuă el, popoiii… (și tot așa preț de vreo trei minute inestimabile și scumpe – mai funcționa la capacitate maximă și opaițul în tot acest timp -, cît toate cele trei ursitoare la un loc) !!!

ah – preluă ursitoarea Trei, copoi vrei, asta gînguri tu acolo, copile? okei!

și se duse și dusă a fost (lista de ursit din acele vremuri era excedentară, plus că – uitase naratorul aspectul: această ursitoare era cam fudulă de o ureche din cauza urlatului unui bebe nășit cu vreo trei istorii mai înainte de a noastră) tragîndu-le după ea și pe celelalte două surioare care, între noi fie vorba, se cam întinseseră la masa cu bucatele aproximativ - împărătești după gust pregătite mai sus de către tata, mama și confrații din toate celelalte povești cîte s-au mai aflat pe Pamînt

dar abia dădu să se închidă ușa-n urma lor, rubedeniile avînd în intenție ca imediat după să schimbe copilul de pampers pentru că iubirea nu are margini și pe urmă ivărul ăla, cînd, surpriză, se auzi (acoperiți urechile sub 12 ani!) o bătaie violentă, era parcă tot în obiectul acela care face diferența dintre afară și înăuntru și are niște îmbinări, unele numite sugestiv balamale, care scîrțîie enervant: cine e?, voiră să întrebe terifiați; din păcate nu mai apucară pentru că totul se dădu de perete și deveni foarte limpede în mai puțin de o secundă de la momentul spaimei descrise: apăru și ursitoarea a patra, of-of!

de toata lumea uitată, cu pieptu-i de aramă plin pînă-n pamînt atîrnînd, tremurînd la voce și la fire și cam buboasă, bașca indiscutabil babă – ce sa mai, îi era teribil de foame (de la blestem, dar ăsta e alt basm), iar gazdele dădura din colț în colț, din toate cele patru colțurile, fiertura cu tot cu oaie fiind de mult terminate, U. Nr. Patru mîrîi: Prîslea, tu vei fi bărbat! – imediat ca să nu-și uite ideea după ce se împiedicase de pragul de jos, apoi dădu cu capul de cel de sus și adaugă nervos: pitic! – ce o fi vrut cu asta nici pînă în ziua de azi nu s-a aflat, însă consecințele cuvintelor ei ursitorești fură zdrobitoare: Lumea îl avea de acum pe Prîslea cel Pitic

nu-i nimic, mai bine un Prîslea cel Pitic decit o copie palidă a celui Voinic mult prea (nejustificat de) celebru – decretă concesiv totodată concluziv asistența sorbind din ochi copilașul care tot creștea facîndu-și de lucru între timp cu un biberon fierbinte (circa 40 la sută)


- va urma încălecînd pe-o șa –


din episoadele 2 - 3/ 4:

apar Borcanele cu Aur cele mult rîvnite (le vedem) și începe concursul pentru mîna diafană a Prințesei-fată-mare-de’mpărat-de-măritat-numai-bună-cînd-borcanele-sînt-la-Palat-de-livrat; Prîslea cel Pitic devine mare, bărbat și iubește peste tot fiind în căutarea recipientelor din sticlă mată (dimensiuni necunoscute, dar legenda ne-a transmis nemuritor că sînt foarte mari și ele) ce conțin metalul cel mai prețios din Lume – oare le va gasi?; și va putea Prîslică al nostru, pitic fiind, să se abțină de la batonul energizant?

ramîneți cu noi pentru a fi părtași la aventurile de neimaginat și de neprelucrat ale lui Prîslea cel Pitic și Borcanele cu Aur!