Sunt David. Am cinci ani. Nu știu să scriu, dar mama scrie pentru mine. Ea traduce pentru mine. Eu nu vreau să vorbesc românește, deși înțeleg tot. Sunt un copil bun. Așa spune mama, Ingliș grendma și Rumeinien bunica. Îmi plac costumele. Am o debara plină de ele. Mi le cumpără bunicul. Tot ce vreau îmi cumpără bunicul. El e bogat. Mergem în magazine și mă ridică sus de tot, pe rafturi și iau tot ce vreau și pun în coș. Mama nu face asta. Mama e săracă. Are credit carduri. Ea cumpără doar mîncare. Uneori mă duce la restaurant și mîncăm supă. Nouă ne place supa la toți trei. Tata ne duce în mai multe restaurante. Alex e fratele meu. Lui nu-i place supa. Lui îi plac calculatoarele.
Mama m-a întrebat cine vreau să fiu cînd cresc mare cît tata. Vreau să fiu om mare, am zis. Ca tata. Și actor. Și campion ca tata. Mai bine Omul paianjen. Avem mulți roboți în casă. Vrei să te joci cu ei?