agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3469 .



Intunericul mintii
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Decembrie ]

2003-05-10  |     | 



Intunericul acoperise totul, ramasesem de mult langa izvor , numarand inaltimile norilor , impletind picaturile de ploaie. Visam impreuna, dar numai eu am baut din licoarea ametitoare a apei de izvor. Firea lutului , plamadea in mine alte sentimente, nu ale mele , ci ale multora care erau acum o simpla cana rustica de lut.


Pana si Luceafarul in neastampar amortise, irosindu-si timpul in zadar, privindu-ma, dandu-si ochii peste cap, cand norii negri ii acopereau Edenul. Ma ridic in coate si incerc sa apuc luna cu dintii, strecarandu-mi in mine razele ei purificatoare. Dar , el, Luceafarul nu se lasa, imi intinde mrejele nemuritoare si reci, cu care imi scrumuieste inima. Imi fac iluzii , lasandu-ma in bratele lui patimase. In acea cumplita incercare m-as fi daruit in vesnicie, toate virtutile mele nu mai aveau nici o valoare in nemarginitul infern. Urcam treapta cu treapta in coborarea mea, purtata de cantecul cucului .. sangele imi clocotea in vene , urland si spunandu-mi :,, Vezi tu, cata fericire’’?


Vedeam in Luceafar intruchiparea gandurilor tale… ma bucuram, crezand ca ma va duce in neantul neprihanirii. Dar , el , himeric ma cuprinde , ma – nvarte printre stele furisandu-mi panditor placerea . Nimbul nemuririi m-a fermecat cu desarte idealuri invaluindu-ma si dezbracandu-ma de vesmantul azuriu al marii promitandu-mi ca va muri cu mine si ne vom naste impreuna.


In ochii lui vad amestecate laolalta raiul sfant si iadul crud, si parca il iubesc in acea eternitate neagra. Privirea lui vrajmasa iscodeste in mine visuri mununate pline de bezna in umbra luminii.
Buzele mele il asteptau cu-nfrigurare. O frunza zvarcolindu-se in durere imi atinge pleoapa … poate, poate, ma voi trezi …


Am simtit pe buze veninul urii din vecie, privirea-i intunecata... Lacrima din coltul mintii mele, rece , imi da fiorul inselarii. M-am trezit strigand cu disperare, iti pronuntam numele silabic , nu erai tu , nu era nici macar Luceafarul … ci Demonul Lermontovian .





.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!