agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1642 .



Batranii
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Anya ]

2003-09-08  |     | 



Batrânii

I-am cunoscut într-un capat de alee ruginie la un inceput de toamna-ERAU…;
bucuria unei vieti ce merge cu exactitate catre un final neasteptat de misterios, dupa ce a parcurs un drum al împlinirilor-asta li se citea pe fetele pline de farâme de soare-TRÃIAU…;
fluturii de toamna isi lasasera praful aripilor lor peste cei doi-papadiile le împrastiasera în lume frumusetea de a cunoaste arta vietii-VORBEAU….;
el- un domn înalt , cu o alura distinsa si un mers sigur al unui vechi militar din marina; ea -femeia oximoron de odinioara, tânara cu parul lung si bogat ce l-a certat suparata într-o dimineata înaintea cursurilor din cauza ca nu i-a tinut umbreala sa o protejeze de ploaie-PRIVEAU copii din jurul lor…;

I-am parasit la un colt rupt de foaie-mi-au spus sa nu le stric povestea asa cum o fi ea sau cum s-ar vrea conturata de fiecare persoana ce îi va întâlni si care se va îndragosti de imaginea lor pierduta o data cu evolutia umanitatii;m-au rugat sa nu-i numesc; ei sunt: altii de odinioara si noi cei ce urmam sa îmbatrânim; m-au sarutat pe frunte si am stiut ca de acum încolo îmi va fi mereu dor de ei ; ca voi vedea ceata si frunzele anuntând Anotimpul lor; el- mi-a lasat sabia; ea –evantaiul ocru de la primul bal …
……apoi i-am auzit tot mai îndepartat cum închideau usile si coborau scarile, cum luau cu ei misterul unui deceniu si-mi lasau imaginatia , ca o pânza de paianjen de care s-au agtat într-o dimineata rece de primavara, doi stropi de roua-PLECAU…;

……Si la chitara au sunat versuri ude de aprilie:

“condamnati la gingasie,
vinovati de frumusete,
dezvelim lumina vie
peste-a lumii transparenta.

aruncam pe rugul strazii
cearcane de nopti purtate
ceata s-a lasat alene…plecam toti tot mai departe”

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!