poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1970 .



O datorie placuta
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mihai andrei ]

2007-10-21  |     | 



O datorie plăcută

Nu ști niciodată ce-ți aduce pasul următor. Te duci cu decență la persoana pe care ai cunoscut-o în parcul din stațiune și îi ceri fără niciun fel de insinuare, să faci un duș, doar atât. Pentru că nu-ți merge apa la tine în cameră, iar recepționera ți-a promis că prima cameră de care se va ocupa instalatorul, va fi a ta.
Aștepți cu înfrigurare răspunsul, deși afară e trecut de 38 de grade Celsius, neștiind ce a înțeles de fapt, doamna din fața ta, care este un pic mai coaptă, dar destul ca să țină minte totul și te măsoară din cap până în picioare, cu precauție.
Tu, cauți să dai ce ai mai bun din tine și etalezi zâmbetul de zile mari, cu toate că ți-a cam albit părul, iar de zâmbit o faci ușor, fără a-ți arăta dantura, care mai are ceva absențe pe ici, pe colo.
Ea se retrage în mintea-i, pentru deliberări, se gândește așa, preț de câteva minute, după care analizându-ți fundul sau ce a mai rămas din el, pectorali care sunt mai mult grăsime, este de acord.
Ești nerăbdător să ajungi la baia vecinei, dar ea nu se grăbește, pune pasul cu grație, încercând să etaleze tot ce are mai frumos sau ce a avut, mă rog. Cauți să o iei mai înainte, poate astfel v-a pune și ea puțin suflet în pașii ei, dar se oprește în loc și te analizează de la distanță zâmbind mulțumită de alegerea făcută.
Începi, cu greutate de acum, să înțelegi totul și nu-ți vine a crede că e posibil așa ceva, deși… la o privire mai atentă, n-ar fi de lepădat. Zâmbești înțelegător, pentru că ești conștient de la început, un refuz ar putea duce la fatalitate totală, vei rămâne în continuare cu lipiciul pe tine, iar asta n-ar fi bine deloc.
În sfârșit cheia se mișcă în broască și parcă nu mi-a fost mai plăcută ca acum, melodia fiarelor ce se loveau unul de celălalt. Fericirea a fost de mică durată, pentru că nimic nu e pe gratis pe acest pământ. Prima propunere a venit și m-a lovit fulgerător, dar e baia ei și face ce vrea cu ea. Așa că mi-a zis să iau loc cu telecomanda în mână lejer și să aștept până ce face ea duș prima, pentru că nu e sigură că v-a mai face după mine, iar mâine dimineață oricum v-a veni femeia de serviciu care o să șteargă toate urmele. Bineînțeles că am fost de acord și imediat am luat loc liniștit, în fotoliul prescris fără a mai comenta.
Totul era atât de fragil în capul meu, dar ce mi-am spus, hai s-o facem și pe asta pentru că nu mă mai suport. În sfârșit, din baie apare o femeie destul de arătoasă pentru ce nu văzusem afară și cu neglijeul acela pe ea mă invită la baie. Intru și simt cu plăcere apa caldă ce mă eliberează de resturile de piele, care sincer să fiu nu-mi mai sunt de niciun folos. Rămân îngândurat la ce o să se întâmple după ce voi ieși afară, dar ce mai contează apa caldă curge sunt un om fericit.
Bătăi în ușă mă aduc la realitate, sunt anunțat că timpul meu a expirat în acel loc. Într-adevăr după o jumătate de oră, dacă nu mai bine, era cazul să ies afară din baie. Un pahar cu ceva amesec ciudat de gheată și alte plante mentolate mă aștepta pe masă. Sunt îmbiat să servesc puțin din răcoritoarea aceea pe care o pun nesigur la gură, dar observ că gustul mă face să sorb cu plăcere lichidul răcoritor.
Mă asigură că nu este nimic otrăvitor și îmi cere plata fără prea multe ocolișuri. Trebuie să plătesc doar am făcut baie nu, cu toate că încerc să mă eschivez cumva, îmi arată tăcută fereastra care nu mai dă niciun pic de lumină de afară. Sunt convins că înăuntru lângă aerul condiționat este mai bine și tac mormânt plătindu-mi datoria până la ultimul leu.

Dragoș NONCIU

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!