poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-02-25 | |
Uneori uit să respir, trebuie doar să închid ochii și să-mi imaginez o lume fără tine.
Fără ca primul lucru pe care îl văd, atunci când mă trezesc, după o lungă rătăcire, chipul tău adormit pe perna cu constelații, respirația ta sacadată în părul meu încâlcit. Oare aș mai ști să exist, să mă deplasez dintr-un punct în altul pe hartă, să mai zâmbesc la străini pe stradă, la supermarket, să merg la serviciu și să folosesc persoana întâi atunci când descriu planuri de viitor, ce am făcut în weekend. Tot ce pare acum monoton e de fapt pură magie, trebuie doar să mă îndepărtez puțin, să privesc viața asta minusculă, rozalie, printr-o cască de astronaut. Să mă detașez puțin, să mă închid într-o altă cameră, măcar câteva ore, fără sa te văd, fără să te aud, să fac un exercițiu de imaginație dureros de necesar. Apoi să cobor de la etaj, să te văd și să mă mir din nou de cât de norocoasă sunt, de cum am nimerit în realitatea asta, ce am făcut bun într-o altă viață să merit așa ceva, trebuie să fi suferit mult, trebuie să fi făcut sacrificii, să fi sângerat puțin, altfel nu-mi explic deloc.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate