Să mă apuc cu amândouă mâinile de gândire
Să mă țin strâns ca să nu mă ia vreun curent
Să-mi pun ghetele și fularul și mănușile
Să nu mă îmbolnăvesc de prea mult frig și de cer
Să mă las de fugit de acasă
Să nu mă mai trezesc mereu tot lângă pat plângând
Să înțeleg dracului odată
Să nu mai cred în filme cu happy-end
Să-mi aduc aminte că noi nu aveam leagăne
Să ne jucăm în spatele blocului
Să îmi adun toate gândurile curajoase
Să cred că trebuie să mor bătrână și neputincioasă
Să mă duc la bazin ca să învăț să înot
Să nu cumva să mă înece sarea din mare
Să nu uit că nu trebuie să uit de mine
Să nu cred niciodată că pot fi fericită fără să știu
Să nu mănânc dulciuri și cartofi prăjiți
Să nu beau Cola, mai ales, și cafea
Să nu-mi părăsesc și eu părinții odată
Să nu fac ce nu au făcut ei
Să nu-mi arunc caietele vechi de matematică
Să nu-l cred pe băiatul care zice că sunt frumoasă
Să nu îi arăt niciodată tot ce i-am scris…