... Era în ziua de trei august și eram convins că această cifră îmi poartă noroc, chit că nu sunt superstițios. În plus, acele persoane pe care le contactasem în cele două zile parcurse m-au îndemnat să insist: „Domnule, dacă nu repeți reclamația, nici nu te bagă-n seamă ăștia! Puțin le pasă și rămâi furat. Este tactica lor, de regulă..."
Am rugat aceeași lucrătoare să-mi formeze direct la serviciul „clienți”. De data asta m-a întâmpinat o voce bărbătească plăcută deja de la cuvintele de prezentare. Aceeași formulă politicoasă plină de aparentă amabilitate, pe care am ascultat-o răbdător. Apoi, am intervenit cu hotărâre:
- Vă salut, domnule! Sunt posesorul telefonului de pe care vă sun. Aveți toate datele mele deja, presupun…
- Da, sigur, domnule M, cu ce vă putem fi de folos?
m-a întrerupt operatorul, foarte îndatoritor.
- Domnule dragă, în ziua de întâi august, acum două zile cu alte cuvinte, am observat că…, am început eu să-mi expun situația creată și am descris toți pașii parcurși până în acel moment, fără a fi întrerupt.
După ce am terminat, mi-am reglat respirația și am așteptat răbdător răspunsul. Un răspuns care deja m-a iritat.
- Vă rog să aveți puțină răbdare, domnule M. Fac câteva verificări. Puteți aștepta în telefon, vă rog, fără să întrerupeți legătura?
- Da, desigur! am rostit eu calm, amabil, dar prea puțin convins cu privire la cuvântul „verificare”. Deja presupuneam la ce anume se referă. Din nefericire pentru mine, am avut dreptate și am regretat imediat cele cinci minute pierdute pentru a asculta muzică în telefon. Bună muzică, mai bună ca în urmă cu două zile...
- Domnule M, este adevărat că a-ți reclamat cele relatate. În ziua de 1… la orele… ați fost înregistrat cu…
- Și cu asta ce-am făcut, domnule! am ripostat eu supărat, cu gândul la regretatul Constantin Tănase și la cupletul său atât de adevărat pentru zilele noastre. Sunt date pe care le cunosc, pe care vi le-am relatat. Care este răspunsul concret la plângerea mea, asta vreau să-mi comunicați! am continuat eu sub imperiul senzației de sufocare în încăperea aceea cu aer condiționat.
- Tocmai asta vă spun, am verificat și se confirmă că…
L-am oprit de îndată. Nu mai suportam să se repete istoria dialogului. Am revenit asupra facturii defalcate, sărind peste alte etape inutile de explicații în contradictoriu. Ei bine, tocmai la acest punct am avut impresia că s-a terminat tot necazul meu, odată cu aceste cuvinte ale operatorului:
- Sigur că da, o veți primi în termen de cel puțin cinci zile!
- ... Cât ați zis, numai cinci zile?
- Da, domnule M, cel puțin cinci zile și maxim 10 zile pentru că, așa cum bine știți, Poșta Română se mișcă destul de greu…
- E perfect așa. Colega dumneavoastră mi-a spus alaltăieri că primesc factura doar la termenul lunar…
- Nu-i adevărat, ați înțeles dumneavoastră greșit, domnule…
- Poftiiiiiim? Ce am înțeles eu greșit, domnule? Am venit aici să reclam și să susțin baliverne? Am izbucnit imediat simțind că iau foc. Ce naiba aveți toți, fi v-ar instituția să vă fie azi și mâine! Domnule, sunt client vechi, de șase-șapte ani, și nu v-am deranjat niciodată cu nimic. Dacă asta mi-a zis femeia aia, colega dumitale, asta ți-o repet eu acum, este clar?
- Da, domnule M, este foarte clar. Cineva nu a înțeles bine. Așteptați factura după cum v-am promis și vom rezolva situația, m-a asigurat acel om cu vocea lui atent lustruită, egală și calmă.
- Bine, domnule, am să aștept cu încredere. Vă rog să comunicați șefilor cele reclamate de mine. Am înaintat plângere la Of.P.C. și reclamație în instanță. La dosare este necesară această factură…
- Da, se va rezolva cât se poate de repede, domnule M, vă doresc o zi minunată și...
- Bine domnule, lasă-mă naiba cu politețurile astea! Am nevoie de rezolvarea situației reclamate, nu de asta, e clar!
- Da, este clar, o zi de excepție vă doresc și…
Am închis telefonul și am strâns din dinți pentru a mă stăpâni să nu-l arunc prin vitrină. Noroc că treceau în acel moment câteva fete foarte frumoase pe trotuar. Rămas cu ochii pe formele lor atrăgătoare, m-am calmat, mi-am ridicat borseta și, sub privirile compătimitoare ale lucrătoarei din acel magazin Orange, am ieșit în stradă...


Am renunțat să folosesc cele două telefoane cu probleme. Am folosit doar pe cel cu cartelă. Nu am observat că și de acolo se volatilizează minutele. Mult mai repede decât aș fi reușit eu prin folosință reală. Dar asta însemna să vorbesc ore în șir la telefon. Cine m-ar fi suportat?
Așteptam să treacă acele cel puțin cinci zile și, mai apoi, altele cinci până la limita maximă a termenului promis pentru primirea facturii. Atâta doar că, foarte curând, s-au adunat 12, apoi 13 și am ajuns la data de la care intra în vigoare noua lună valabilă pentru abonament. Nu am procedat imediat la reluarea contactelor cu operatorii Orange. Zilele din preajma sfintei sărbători a Adormirii Maicii Domnului m-au reținut.
Chiar în acea zi, la 15 august trebuia să primesc noua „rație” de minute în rețea și naționale. Am încercat să obțin informația de la „cronos”. Nu a fost posibil doar către seară, târziu, astfel că în acea zi nu am folosit telefonul. Da, mi s-au confirmat toate minutele. Pe ambele telefoane. Puțină bucurie, pentru că pe 16 am primit factura electronică, iar prin ea eram dator câteva sute de mii în plus, ca și când epuizasem toate minutele de orice fel prin convorbiri și mai mult decât atât. Dacă adaug și costul cartelei, ajung departe...
Pe 18 am apelat serviciul „clienți”. Trec peste momentele obișnuite. Apeluri, robot, anunțuri, taste, muzică, operator, fraze pline de profesionalism și amabilitate, indolență și atitudine totală de indiferență ascunsă în expresii aparent politicoase. Am suportat cu stoicism totul, până la momentul în care am fost prostit pur și simplu de acea operatoare cu voce dulce…
- Doamnă dragă, au trecut acele zece zile și nu am primit factura...
- Vă mulțumim că ați apelat la serviciile noastre, domnule M, dar vă rog să aveți în vedere că în perioada asta au fost și zile de sărbătoare care nu se iau în calcul!
- Adică ce vreți să spuneți, doamnă? Că poșta nu lucrează sâmbăta? În plus, dacă scădem două zile de sâmbătă și alte două de duminică, tot rămân 10- 12 zile lucrătoare.
- Domnule M, când primiți dumneavoastră factura lunară? La ce dată?
- Doamnă, eu primesc acea comunicare electronică pe 16 și achit factura, în baza ei, pe 17 sau 18 ale lunii. Verificați anii din urmă și veți observa că în toate lunile am procedat la fel. E prima grijă pe care o am în momentul în care-mi ridic pensia, doamnă! am exclamat eu cu năduf, deja ajuns la limita răbdării.
- Foarte bine, dar v-am întrebat care este data la care primiți factura, a insistat operatoarea cu aceeași voce calmă care poate omorî omul aflat în situația mea.
- Factura aia ajunge la Slatina între 22-24 ale lunii…
- Păi, vedeți? La acea dată veți primi și factura defalcată pe care ați solicitat-o…
- Hei, alo! Nu pricepeți că eu am făcut reclamația în prima zi a lunii? Am revenit de două ori și mi s-a promis că în termen de maxim zece zile primesc ceea ce am solicitat…
- Nu se poate așa ceva! Nu ați înțeles dumneavoastră bine, ne pare rău...
- Adică, eu nu mai știu ce vorbesc, duduie? Nu mai știu ce răspuns mi-a dat colegul?, am întrerupt-o deîndată, ridicând tonul.
- Nu am zis eu așa ceva, dar nu ați înțeles bine. Colegul v-a spus că veți primi atunci când sosesc de obicei facturile, dar defalcată, precum ați solicitat...
- Duduie, fi v-ar firma a dracului să vă fie de hoți, că voi de acolo furați! Numai voi cunoașteți datele de identificare ca să puteți intra pe numărul meu de telefon… Sunteți în plină criză? Nu mai faceți față? Furați clienții pe față și sub masca amabilității afișate mințiți cu nerușinare…
- Vă rog să fiți cuviincios, domnule M…
- Cu cine să fiu cuviincios, cu hoții? Vă dau în judecată, asta am să fac! Nu pe dumneata duduie, firma pe care o reprezinți și pentru care încerci să ne îmbrobodești cu expresii meșteșugite. Rușine să vă fie la toți!
- Vă mulțumesc că ați apelat la serviciile noastre! Vă doresc o zi...
- Ptiu! Fir-ați ai dracului de nenorociți! am exclamat eu, ajuns la capătul răbdărilor, închizând telefonul înainte de a răni urechile amabilei doamne…
Am ajuns acasă foc și pară. Am luat telefonul în mână și am fumat o țigară, privindu-l de parcă-l vedeam pentru prima oară. El nu avea nicio vină...


Mi-am luat hârtie de scris și pix. Am sunat la „cronos” (adică la 415!). Nu mi-a venit să cred ochilor. Folosisem foarte puțin telefonul, doar în zilele de 16 și 17 august. Pe 18 am vorbit doar cu serviciul „clienți”, dar știam că acea convorbire este gratuită. La orele 14,56, după cum mi-a arătat „cronos”, în sfânta zi de 18.08.2010 mai aveam disponibile 360’ 19’’ în rețea și 74’ naționale! Din totalul de 500, respectiv 90 anunțate cu două zile în urmă…
Am intrat în contorul telefonului și am extras timpul consumat la fiecare convorbire în parte. Total minute consumate: 32 și 21 de secunde!! Menționez că în acest total de 32 de minute sunt și cele 15 consumate cu operatoarea de la serviciul „clienți”. M-a sancționat! Cu alte cuvinte, doar în două zile am fost FURAT din nou. Aproape 140 de minute în rețea și alte 16 minute naționale…
Am apelat imediat serviciul în cauză. Aceleași momente de supliciu, pe o durată de vreo cinci minute, cu diferite taste, anunțuri, precizări, comunicări, până am ajuns la operatorul de serviciu pe nume… Bogdan. Da, dau prenumele, ca să știe lumea că nu mint!
- Domnule Bogdan, cred că am vorbit în ziua acea în care ai promis factura în minim cinci zile…
- Îmi pare rău, nu ați vorbit cu mine. Spuneți, vă rog, cu ce vă putem ajuta!
- Domnule, am o reclamație cu mai multe reveniri de pe acest telefon pe care-l folosesc acum. Eu sunt…
- Da, am văzut, domnul M, nu?
- În cazul acesta, mai trebuie să repet toată istoria?
- Vă rog, domnule M, despre ce este vorba?
A trebuit să repet tot ce v-am relatat, în amănunt. Nu s-a terminat chinul. A urmat muzica și numai după aceea înștiințarea domnului Bogdan, cel mai amabil operator Orange în relația cu toți clienții…
- Am verificat și, într-adevăr se confirmă cele relatate de dumneavoastră. Cu ce vă pot fi de folos, domnule…
- Cu un răspuns clar, domnule! De ce nu am primit factura solicitată, când o primesc, când voi fi repus în drepturi și cum mi se va garanta protecția privind utilizarea telefoanelor mobile în condiții de siguranță de către firma dumneavoastră?
- Domnule M, veți primi factura la data obișnuită, între 22 și 24 ale lunii…
- Asta-i culmea, băi frate! Nu pricepi, omule că am făcut reclamație și am solicitat…
- Da, am înțeles, mă scuzați că vă întrerup, dar nu se pot elibera facturi la alte date. Noi nu cunoaștem până atunci cât ați vorbit și cu ce numere…
- Stai așa, oprește-te, omule! Am țipat eu în telefonul ce abia se mai agăța în tremurul mâinii mele. La data aia cum puteți cunoaște și la data solicitării mele nu mai puteți?
- Nu avem acces la baza de date, domnule M.
- Mda, bine! Iată ce am descoperit azi…
I-am relatat situația cu minutele dispărute fără justificare prin apelurile mele telefonice. M-a ascultat cu atenție, presupun, din moment ce nu m-a întrerupt deloc. Evident, în final, am întrebat eu:
- Ce-i de făcut, domnule, în situația asta?
- Mulțumim că ați solicitat sprijinul nostru (îi spărgeam capul dacă era în fața mea!) și vă asigurăm că veți primi o factură în detaliu…
- Când primesc factura asta, omule, la 24 septembrie?!
- Da, ați apreciat foarte bine…
- Și eu ce fac până atunci? Să nu mai folosesc telefonul de teamă că sunt furat, dar să vă achit factura potrivit contractului, nu?
- Cum credeți dumneavoastră, domnule M. noi vă mulțumim pentru că ați apelat la…
- Lasă-mă dracului în pace cu mulțumirile voastre, firmă de hoți! Raportează, comunică, înștiințează șefii tăi cei mai mari că urmează să ne întâlnim în sala de judecată, omule!
- Da, domnule, vă mulțumim, să aveți o zi…
- Huuuuoo! Am exclamat atât de tare, încât am auzit imediat ecoul între blocurile din cartierul în care locuiesc.
Vă imaginați că aveam fereastra deschisă la bucătărie. Doar acolo fumez. Domnul Bogdan nu a auzit. Închisesem telefonul...
Iar acum, vorbesc numai „pe cartelă” cu alt telefon. De teamă. Pe banii mei nu mai am încredere să vorbesc. Nu mai am curaj să risc! Dar, pot face asta până la 24 septembrie? Ar fi absurd, ce credeți?
Aștept sugestii, sfaturi și primesc și critici. Fiți obiectivi, vă rog! Dacă ați avut asemenea experiențe și le-ați rezolvat cu succes, învățați-mă și pe mine să depășesc necazul...


Chiar să nu mai știe nimeni în țara asta frumoasă de respectul legii, al actelor normative și al prevederilor stipulate în contract? Chiar să fie țara noastră fără stăpân? Adică fără un stăpân care să vegheze la respectarea drepturilor cetățeanului? Un stăpân care să aibă în permanentă grijă ca instituțiile de stat ori cele cu capital privat să nu lezeze cetățeanul în exprimarea ori exercitarea drepturile și libertăților sale fundamentale?
Poate ca va fi nevoie să căutăm un alt stăpân capabil... Dar unde, în străinătate? România nu mai are oameni capabili și cinstiți?


Sfârșit.