Începe cu un pahar de vin.

Un pahar tipic, înalt,
cu picior subțire în care
se toarnă doar un sfert.
E suficient sfertul acela te trezești instantaneu
într-o locuință îngustă, nemobilată,
poate doar o saltea.
Lipsesc celelalte piese de mobilă și
e numai o ușă.
De cealaltă parte a ușii e universul un loc
atât de pustiu încât
vocea răsună tare
șoaptele
se aud puternic și au ecou.

O anxietate uriașă
și șoaptele se ciocnesc între ele
așa cum
ciocnesc paharul de vin cu al tău.

Sorb vinul cu
ecou
Gândesc și cineva din capul meu repetă
nu e aceeași voce dar
sunt aceleași cuvinte.

Þi-e frică de singurătate?
mai stai.
Și fugi de tine?
mai odihnește-te puțin te rog
chiar dacă
este neobișnuit
și insuportabil de liniște

și insuportabil de liniște.