poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1760 .



o zi îmbufnată
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Tyly ]

2018-11-23  |     | 



Cândva, lumea făcea casă împreună. Din pământ, din iarbă verde.
Mă duc azi la poștă să trimit pe tibia-n jos unui prieten care m-a ajutat la coperta cărții.
-Bună ziua. Aș dori să trimit un plic simplu la București.
-Bună ziua. Dar, de ce simplu?
-Pentru că nu vreau să-l pedepsesc pe om să stea la ditamai coada pentru o recomandată.
Femeia trântește plicul pe cântar și spune fără să mă privească, pe un ton arțăgos:
-Doi lei!
-Doar atât?! Întreb doar așa să văd cum reacționează.
-Mda, răspunde, privindu-mă de data asta peste ochelari.
-Mulțumesc. Bună seara. Numai bine.
-Sănătate! – o aud în timp ce-mi puneam etuiul în poșetă și mă îndreptam spre ieșire.
-Asemenea! Aproape ieșisem și mă îndreptam spre aprozar. Am studiat marfa, nu mi-a plăcut și mi-am continuat drumul.
Mă gândesc la cât de ostilă e lumea în care trăim.
Intru în magazinul de încălțăminte de lângă blocul meu, în ideea să-mi cumpăr o pereche de pantofi de piele negri.
-Bună ziua. Aș dori și eu o pereche de pantofi negri.
-Da, sigur. Care?
Încerc o pereche, mă deranjează la călcâi. Altă pereche mă strânge la degete. O alta care pare că-mi vine nu este de culoare neagră. O altă pereche are tocul prea înalt. Mai încerc o pereche, nu-mi stă bine pe picior. Femeia se apleacă, trage de cutii, le împinge pe altele mai într-o parte, oftează, asudează, se uită chiorâș, își mușcă buzele, se împiedică de perechea mea de sandale portocalii cumpărate astă-vară, mi le ridică și mi le mută, fiindcă le lăsasem aproape de ușă și clienții făceau un salt peste ele. Disperată, îmi mai dă o pereche să încerc. Nu, nici asta. Mă scuz, mă încalț cu ale mele, îi urez o zi bună. Nimic. Îi spun la revedere. Nimic.
Of, am supărat-o pe vânzătoare! Dar, ăsta e locul ei de muncă, nu-i așa?! Începe să plouă. Poate va curăța supărarea. Poate că este doar un plâns de liniștire. Dumnezeu știe!
Azi, un alt azi, desigur, am intrat din nou în magazin, am ochit din trei o pereche de botine interesante. Negre. Așa ca sufletul unora. Le-am încălțat. M-am privit în oglindă. Ce picior! Le-am cumpărat. Fără ezitare.
Un zâmbet necreștinesc s-a tolănit pe buzele vânzătoarei! M-am felicitat. Am reușit să scot din țâțâni o satisfacție! Iar eu m-am eliberat de greutatea unui gând care nu-mi lăsa răgaz: am supărat-o pe vânzătoare!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!