"senzatia ca nu mai apartin nimanui
gustul de viata nelegitima
lamaia plictisului
stoarsa intre patru pereti
unde adun
tipetele indepartate ale strazii
si rotile trenului mereu prezent
gazele torcand in soba
ca un motor in relanti
care
te va asfixia intr-o zi fara prea multe cuvinte
vecinii plecati la ocean
copii rataciti in odaia sotronului stradal
morcovii razbind din pivnita
printre stinghiile parchetului de curand lustruit
tarana din ceasca de cafea
plina de mucegai albastru
rasarit peste noapte
la-ntalnire cu strigoii-
cap la cap toate acestea
compun o viata aproape normala
ce-ar mai fi de adaugat? poate
lama cu care-mi mangai
venele de la mana stanga
ca o dulce si nehotarata adiere..."