"Are ploaia tată? Cine dă naștere picăturilor de rouă?"
(Iov cap.38 aln.28)


te-ai gândit mult
dacă să vii să rămâi sau să vii să pleci

dacă rămâi,
mâinile tale ar putea sta cuminți lângă mâinile mele
sau s-ar putea plimba încântate
pe o partitură de pian la patru mâini
ne place Brahms
dar sigur ai râde și ai spune
că bipolaritatea dăunează grav sănătății

ar fi bine
ne-am contopi și ne-am separa continuu
ne-ar acompania picăturile de ploaie

ploaia cântă pe mii de voci, pe mii de clape
sunt atâtea variațiuni pe teme proprii
ale Ploii Mame, încât mi-e teamă
că au să fie momente
când nu vom ști să acompaniem
nici nu vom putea improviza
pentru că e foarte atentă la ce fac mâinile noastre

oare Ploaia are Tată?

te-ai gândit mult dacă să vii să rămâi.

dacă pleci, n-ai să știi ce să faci cu ele
așa mari și goale
plictisite de buzunare.
poate doar dimineața
când au să-ți mângâie fața
au să tresară mirate că nu dau peste buzele mele
sau speriate peste ochii mei deschiși
au să-și aducă aminte de picăturile de rouă, apoi
au să sară cu gândul la ploaie
la Norul Mamă și Norul Tată
la lacrimile mele când nu ești
și vor vrea să aplaude râsul meu vesel
când pisica tresare la auzul pașilor tăi.