E frig. Un voal de ceață mă sufocă... De-abia zăresc figurile. În jurul meu dansează monștri gri ce-și croiesc siluetele cu fire din lumina felinarelor. Ei sunt copacii deghizați în schimonosituri ondulate.
Băncile, ce altădată erau albastre, au căpătat culoarea vântului. Nimic nu mai e la fel.
Aleea s-a transformat într-o groapă de întuneric, din care nu mai am ieșire.Am senzația că mă învârtesc. O ușoară amețeală îmi cutremură gândurile.
Îmi revin. Continui drumul. La un moment dat zăresc câteva culori vii ce-mi redau speranța!
În zadar... Era un afiș publicitar, în mintea mea drumul spre vară...
Foarfecele simțurilor mele au decupat visele căldurii.
Mă doare, mii de ace îmi intră în genunchi. Am căzut!Asfaltul e acoperit c-o pânză rece, care pe alocuri se descoase. Fire de ață albă ies haotic din trena iernii.