intr-o zi ca orice alta
deschid ochii si privesc
luna se reflecta-n balta
din care incerc sa ma tarasc

e gol si-afara si in suflet
caci tot ce vad e-ntunecat
departe se aude-un urlet
al unui lup parca speriat

ma ridic, privesc in jur
campia neagra se intinde
si vad un singur lucru pur
floarea cum de orizont se prinde

nu stiu daca e doar un vis
eu totusi fug plin de speranta
si ma opresc doar la abis...
stric echilibrul din balanta

incerc sa uit promisa soarta
si ma intorc iar in infern
acum si floarea este moarta
la capul ei, eu stau etern