Dacă s-ar putea dintr-o greșeală a lui să simt
măcar pentru o clipă,
o clipă din două,
că nu sunt nebună, să știu de mi-ar spune,
că nu mai contează, ce fac sau cum,
totul e să mă uite,
acolo, undeva, și să mă găsească,
doar când o vrea,
dar să pot să respir, să mai pot exista,
să nu trăiesc în van,
dar nici să nu mor în zadar.

Ar putea cumva să mă păstreze, să mă uzeze,
să mă ucidă și să-mi dea viață,
doar ca să pot, o clipă din două,
să îi ofer, o mie de clipe în una,
să pot să iau o gură de aer,
să îmi ajungă, să am resurse,
să mor iar, ca să mă nasc,
doar când mă strigă, doar când mă uită,
doar când voi plânge...

De dor, și durere, de plin, și iubire,
de lume și mine, doar pentru o clipă,
o clipă din două.

Se poate cumva, să am măcar de-aș dori,
dar cine să zică, cine să dea,
ceea ce nu mai există,
e doar pentru nimeni,
nu e pentru mine, nu mai are cum,
vom fi împreună doar eu și cu...
eu sper mereu...
dar nu mai spera, trezește-te copilă,
că lumea nu e vis, e doar nebunie,

Vânează de vrei să poți să mănânci,
trăiește cum poți dar nu-ți găsi rost
și nu îti fă altar doar pentru vânat,
speră să poți să ajungi cândva...
și nu doar în vise,
o parte din lumea ce va fi mâncată...

De foame, și gol, de lene, și bine,
de vânat și vânător, doar pentru o clipă,
o clipă din două.