de la fereastra spitalului
se vad toti castanii din parcul central.
linda emay inca isi scrie memoriile
dintr-o viata anterioara
in care se vede cleopatra
si-si trece in agenda
barbatii aceia cu muschi
pe care ii folosea in scopuri personale.

orasul arde in flacari,
nebunii inca se-arunca de la etaj,
inca se mai rationalizeaza
zaharul pentru poeti si prozatori.

confesiunile prind bine
cand este toamna si se anunta
zile ploioase si friguroase,
cand esti singur,
cand afli amanunte pe care
nu ar trebui sa le afli.

ingerii sunt aici ca acasa,
de fapt si dumnezeu
se simte ca acasa,
in camera de-alaturi,
in camera in care
nemurirea
se primeneste de haine,
in camera imaculata
a spitalului de psihiatrie.