Pare un tărâm de basm, așa mă duce gândul,
În timp ce tot aud și-ascult cum îmi vorbește vântul.
Adie murmurând ceva, nu-nțeleg ce, dar… culmea!
O bucurie mă cuprinde, de-aș da la toată lumea.

Soarele-mi atinga fața, mă-ndeamnă să-ndrăznesc
Să-nalț privirea către el și… uit să mai clipesc.
Pe bolta ca un pergament văd litere ciudate,
Alcătuite din nori albi, Dumnezeiesc pictate…

Scăldați în lacrimi, ochii mei sunt plini de bucurie
Chiar dacă nu am înțeles, acolo sus ce scrie…
Păsări și ape… și copacii… și cea mai mică floare,
Se bucură tot ce-i în juru-mi… O fi vreo sărbătoare.

Picioarele-mi sunt mângâiate și iar mă minunez.
Simt un fior plăcut, sublim, și în genunchi m-așez.
Văd iarba mlădiindu-se, foșnind ca o cântare
Și îmi doresc să-mpărtășesc ce simt, cu fiecare.

Brusc înțeleg și-o iau la fugă. Alerg de parcă zbor
Să-mpărtășesc și altora, dând vestea tuturor.
E bucuros cer și pământ, căci e ADEVÃRAT!
Hai, bucurați-vă cu toții, HRISTOS A ÎNVIAT!