Când cele unsprezece suflete s-au stins
Din ochii noștri s-au desprins atâtea lacrimi
Când cele unsprezece steaguri s-au ridicat
Cu toate erau unul și unul erau toate
Când cele unsprezece guri au tăcut
Condeiul meu a continuat să scrie
Și atunci când cele unsprezece minute s-au scurs

Nu plânge, chiar de cele unsprezece lacrimi
Nu pot rămâne numai pe retina ta
Nu țipa, chiar dacă cele unsprezece răni
Te dor încât nu mai poți respira

Și unsprezece zile am uitat ce-i viața
Mi-am amintit-o doar când ați murit
Și cele unsprezece lupte și războaie nu sunt sfinte
Doar unsprezece pretexte pentru a ne lovi

Cu unsprezece voci noi ridicăm o rugăciune
Spre cel ce unul singur este
Să nu uităm că nu sunt decât unsprezece morți
Restul sunt încă vii în amintirea noastră
Și nu plânge din nou, te rog,
Știi bine că unsprezece lacrimi
Ne-ajung doar pentru unsprezece vieți