asfaltul mi-a devenit cer
plouă
nisipul se prelinge
fierbinte
deschide răni vechi
deunăzi mă scărpinam prin toate crăpăturile.

pășesc cu picioarele pe tavan
cu mîinile păstrez echilibrul
lumina vine de la tălpi
întrevăd o stea pe care nu o cunoșteam.

lîngă mine anca țipă destine
împletește de două zile horoscopul înțelegerii
copiii mi-au făcut alee de zîmbete
mă petrec zilnic spre șotronul iubirii.

am trecut cifra șapte
cu șapte meduze încolăcite de membre
pășesc pe zîmbetul copiilor cu grija exponatelor
din cer nisipul
din plămîni strigătul.

ridicați plafonul ce-mi acoperă pleoapele
în ochii mei am inaugurat stadionul
tribunele pe retină
să aclame căderea.