Totul se năruie sub mine - Pământ, Ocean, Foc și Aer. Sub atingerea palmelor mele, sfărâmându-se cad ruinele zăpezii. În turnul de ceață fugind de privire zac penele albe căzute din aripi. Și sap mii de brazde, pierdută în râuri pe fruntea albastră a Gheei străine. Suflarea mea doboară castelele-nălțate și-n palma mea strânsă se zbate conștiința. Zvâcnesc idei aprinse de-un negru absolut și-n umbră apăsătoare se naște doar tăcere. Sub pașii mei cad anii și frunzele de-amiază. Pe sticla înserării desenele se șterg. Când visurile mele încearcă să le-adune în ascuțimea culmii se adâncesc din nou.

Eu sunt un fragmentariu
Produs de neștiință
Pierit prin limpezime
Și renăscut din fum
Sunt pulberea de raze
Sărutul increat
O sumă de șiraguri
În prag îndepărtat.
Și port în unghii crezul
În firul deșteptării
Lumină de-ntuneric
Abscons în claritate
Învârt în mână cercul
Și liniile strâmbe
În mine cresc doar ghețuri
De vânt împrăștiate.